Maleyah - În lumina întunericului

Prolog.

          — Mami, ce știi despre zei? întrebă copilul, iar ochii i se făcură mari, pâlpâind de curiozitate.

         Apoi se așeză ghemuit în vârful patului și așteptă nerăbdător ca mama să înceapă o altă poveste. Știa că după fiecare întrebare avea să-i spună câte o legendă. Așa că se făcu comod, pregătit să asculte o nouă istorisire. Cele despre războaie erau preferatele sale. Nu era dată să nu întrebe despre războinici, așa cum nu era dată să nu adoarmă fără o poveste-n gând.

          — Despre zei? răspunse mama și-l înveli în așternuturile sale preferate. Am să-ți spun o poveste, zâmbi cald și își făcu loc lângă el în pat. Dar mai întâi, trebuie să-mi promiți ceva, făcu o pauză și-l absorbi din priviri.

           Își trecu tandru mâinile prin părul blond și transpirat al micuțului. Sub atingerea ei, copilul se simțea în siguranță, ceea ce-l făcu să închidă leneș ochii cu fiecare atingere mai apăsată a femeii.

           Fruntea mititelului se încreți pentru o secundă, apoi se răzgândi și aprobă ferm din cap. Știa că poveștile mamei erau de nerefuzat, meritau aproape orice sacrificiu.

           — Promite-mi...șopti și își lipi degetul de năsucul băiatului, că apoi te vei pune să dormi.

           — Promit, spuse băiețelul și strânse cu putere din ochi întărindu-și făgăduiala.

           — Acum mulți, mulți ani, Zeul Războiului a avut doi fii: Haosul și Pacea, spuse femeia cu o urmă de mister în voce. Erau de nedespărțit! Nimeni și nimic nu ar fi putut distruge legătura dintre cei doi. Sau cel puțin așa se credea.

             Băiatul deschise pe rând ochii și o privi sclipind de curiozitate și entuziasm. Nimic nu reușea să-l mulțumească atât cât îl mulțumeau legendele mamei sale. Ciuli urechile și se aventură mai adânc în poveste:

            — Frumusețea lor îți tăia respirația, ochii le erau de un albastru oceanic, dar deși arătau la fel, aveau să afle mai târziu cât de diferiți erau, îsi drese vocea și continuă. Cu fiecare zi ce trecea, veștile se înmulțeau în sat. Se pomenea de o adevărată furtună ce va poposi deasupra lor.

             Băiatul își așeză mai bine perna sub cap, păstrându-și privirea ațintită în ochii blânzi ai mamei sale.

            — Haosul și Pacea n-au ascultat de zvonurile localnicilor și și-au petrecut fiecare moment împreună, bucurându-se de zilele bune, neștiind că acestea aveau să se apropie de final. Se iubeau necondiționat și toată lumea ii iubea pe ei. Nimeni nu mai văzuse o iubire atat de mare pe fața pământului. Iubirea frățească.

            Femeia își rezemă spatele de cadranul din lemn al patului, apoi continuă să povestească:

            — Într-o zi, când băieții erau deja mari, furtuna iși făcu apariția. Niciunul dintre ei nu se așteptase ca aceasta să aibă chipul unei femei. Înfățișarea ei era uluitoare, iar mintea sa aprigă.

            — Mami, interveni copilul și mama făcu o pauză de la poveste. Femeia era rea? își mijise ochii și se duse mai aproape de ea.

            — Nu, nu! șopti mama sa. Era o femeie cu inima curată, care îi iubea pe amândoi. Dar tocmai iubirea ei a fost cea care i-a întors unul împotriva celuilalt.

            — Cum așa? murmură băiatul și își înăbuși un căscat.

            — La început, cei doi s-au luptat pașnic pentru femeia care le furase inimile. Dar aceasta nu se putu hotarî pe care dintre cei doi îl iubea mai mult, iar astfel lupta dintre Pace și Haos devenea din ce în ce mai aprigă. Dar nu apucă să se gândească de două ori pe cine să aleagă, căci își pierdu acest drept...

             Femeia se opri pentru câteva momente și-și coborî privirea spre micuțul ei. Cumva, spera ca acesta să fi adormit deja. Nu se simțea pregătită să continue povestea. Nu atâta timp cât simțea cum pielea îi arde sub ochii bărbatului care o ațintea cu privirea din pragul ușii.

              Ochii băiețelului erau închiși, respirația îi deveni regulată, iar chipul său angelic era liniștit. Se aplecă asupra copilului și în timp ce îi sărută tandru fruntea, șopti:

              — Ei bine, presupun că asta este o poveste pentru o altă zi.