Maleyah - În lumina întunericului

VI. Jocuri de adolescenți

      
           O lumină arzătoare îmi străpunge pleoapele închise. Capul mă doare îngrozitor, urechile îmi țiuie, iar gura îmi este la fel de uscată ca nisipul deșertului sub razele soarelui. Corpul îmi este amorțit și simt o greutate care mă apasă în zona abdomenului. Cu ochii încă închiși încep să-mi pipăi părțile pe care nu le simt și tresar puternic când îmi dau seama că cineva mă ține în brațe.

Iau mâna ce stătea pe talia mea și o arunc în spate. Trag adânc aer în piept, îmi deschid ochii și primul lucru pe care îl fac este să dau pilota la o parte. Spre bucuria mea, încă am pe mine hainele de aseară. Expir zgomotos și încerc să-mi fac curaj să privesc spre persoana cu care mi-am petrecut noaptea. Inima îmi bate cu putere în piept și mă rog Sfinților să nu fii făcut vreo prostie. Nu-mi amintesc cum am ajuns aici.

Mă întorc brusc și expir usurată când îl văd pe Heath care doarme cu gura întredeschisă și cu mâna care stătea pe mine așezată pe abdomen, într-o poziție nefirească. Mă ridic în șezut și îmi lipesc palmele de trunchiul lui.

— Heath! îl scutur, iar acesta mârâie și se întoarce pe partea cealaltă. Heath! șoptesc.

Trec minute bune și nu primesc niciun răspuns, așa că mă conformez situației și mă tolănesc pe el, reușind să scot un mormăit din partea sa.

— Ți-a mai spus cineva că ești al naibii de grea? bolborosește și revine cu fața la mine, aruncându-și brațele în jurul taliei mele.

— Ce s-a întâmplat aseară? întreb rușinată când niște imagini ale unui sărut îmi apar în minte.

— Vrei să zici că nu-ți amintești nimic? mă întreabă cu un zâmbet larg pe față și cu sprâncenele ridicate. Nici măcar pe blondul ăla cu care te lingeai în bucătărie? adaugă și izbucnește în râs.

Blond? Ce blond? Și stai așa, tocmai a zis că mă lingeam cu un blond în bucătărie? Dumnezeule, cât am putut să beau?

Heath mă dă dintr-o singură mișcare la o parte de pe el și se ridică, ca mai apoi să dispară în baie. Eu mă întind pe spate și pufnesc dezamăgită de propria persoană. Închid ochii și încerc să îmi amintesc ce s-a întâmplat. Îmi amintesc vag doi ochi albaștri. Apoi părul lui blond. Buzele lui cărnoase sunt următoarele care-mi apar în minte.

Kael!

Acum, amintirile de aseară sunt cât se poate de clare. M-am purtat ca o depravată. I-am gustat buzele și le-am gustat cu toată plăcerea. Erau cărnoase, crăpate și totodată atât de moi. I-am explorat fiecare părticică a corpului cu palmele, iar eu l-am lăsat să mă apuce de fund. Nici nu știu ce-mi trecea prin cap în momentul ăla, dar știu că deși mi-ar denigra imaginea, aș da orice să-i mai simt atingerile pe corpul meu.

Mă ridic din pat, strig un „ne auzim mai târziu" spre Heath și cobor scările grăbită știiind exact ce am de făcut. Când ajung în fața ușii, vocea caldă a mamei sale mă blochează pentru un moment:

— Pleci așa repede? spune și se apropie încet de mine, legându-și cordonul în jurul halatului său negru.

— Îmi cer scuze, murmur și-mi afund picioarele în pantofii lăcuiți. O să mă revanșez, îi sărut obrazul prietenește și îi ofer o îmbrățișare scurtă. Promit! strig și fug pe ușă.

Sunt absolut convinsă că voi primi o mustrare puternică din partea alor mei când voi ajunge acasă. Nici măcar nu am curaj să-mi aprind telefonul. Cel mai probabil mă vor sechestra pentru un an în casă. De aceea trebuie să fac asta chiar acum.