XVIII. Mă scoate din minți

2.1K 172 31
                                    



Perspectiva lui Kael:

Oprește mașina. Vreau să cobor.
Oprește mașina. Vreau să cobor.

De ce dracu' era așa calmă când mi-a cerut asta? Trebuia să fie nervoasă, să țipe sau să mă înjure. Preferam oricând asta, în locul tonului neafectat pe care l-a folosit.

Știu că s-a îndrăgostit de mine. O văd în ochii ei, de fiecare când îmi zâmbește. Și, deși mi-am jurat că n-o să las să se întâmple asta, că o să mă retrag înainte ca sentimentele ei să prindă contur, nu pot s-o las.

Dar mă scoate din minți.

Bineînțeles că știam că e ziua ei săptămâna viitoare. De când am cunoscut-o, doar despre asta vorbește. Și chiar aveam de gând să merg la petrecerea ei idioată. Nu că mi-ar face plăcere să fiu înconjurat de snobi, dar știam că dacă nu aș fi mers, ar fi fost tristă.

Nu-mi explic de ce, dar nu vreau să fie tristă de ziua ei.

Însă atunci când am văzut că ea era convinsă de faptul că voi fi acolo, tot sângele mi-a urcat în creieri, fierbând. Nu suntem un cuplu și, cu cât înțelege asta mai repede, cu atât mai bine. Mă atrage, da. Aș vrea să i-o trag, asta-i clar. Dar atât. Am petrecut timp cu ea pentru că, deși mă enervează în cea mai mare parte a timpului, mă simt confortabil în prezența ei. Mă simt eu. Dar de la asta până la a mă lega la cap cu o relație, e cale lungă. Așa că a trebuit să fiu dur cu ea, ca să înțeleagă odată pentru totdeauna că noi doi nu suntem și nici nu vom fi împreună, așa cum își închipuie ea. Nu-mi pare rău pentru ce i-am zis, dar nu pot să nu mă gândesc că am lăsat-o singură, în mijlocul drumului, la câțiva kilometri de casă.

Telefonul îmi zbârnâie de pe scaunul din dreapta, unde l-am aruncat mai devreme. Arunc o privire spre el și, pentru o secundă, sper să fie Maleyah. Nu e ea. E Caden, iar eu n-am chef să vorbesc cu el. N-am chef să vorbesc cu nimeni. Sunt nervos, deși credeam că mă voi calma după ce mă fac înțeles. Lovesc cu putere volanul, înjurând printre dinți. Probabil că după faza asta ea nu o să-și mai dorească să mă vadă.
Iar asta e bine. Ei o să îi treacă în câteva săptămâni, o să mă uite, o să cunoască un băiat bun, iar eu o să-mi văd liniștit de viața mea, așa cum îmi place. Singur.

Asta ar trebui să mă facă să mă simt mai bine. Dar de ce naiba nu funcționează încă?!

Maleyah - În lumina întunericuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum