Sângele Iubirii

Capitolul VI

   Rămasă singură, cu trei copii de crescut, Ana începuse să lucreze covoare oltenești în gherghef, în atelierul unei prietene mai tinere, Caterina. Acum aducea un ban în casă. Stăteau tot în căsuța de chirpici cu două camere, făcută cu mulți ani înainte. Grădina era singurul lor pământ și se hrăneau numai din ea.
   Anii treceau. Fata, Teodora, se căsătorise cu un băiat mai înstărit din sat, care îi înțelegea situația și încerca mereu să îi ajute familia. Gheorghe, care acum era capul familiei, reușise după multe sacrificii să-și cumpere un bou și un plug de lemn. Muncea pe pământurile bogătașilor satului, Gheorghe Georgescu și Vladu Nica, care îl răsplăteau în bani sau în alimente câteodată. Se însurase de curând cu Manda, fată cuminte și frumoasă, dar la fel de săracă. Și tatăl ei murise în război.
   Constantin a crescut și el. Înalt ca un brad, cu păr închis la culoare, ochi negri, era râvnit de multe fete. Dar el s-a îndrăgostit și a iubit pentru totdeauna o singură fată. Pe Elena. Însă mai presus de iubire, a fost întotdeauna dorința de a-și răzbuna tatăl, idee care îi încolțise în suflet și minte cu mulți ani înainte, pe prispa casei veteranului Alexandru. Dorea cu orice preț să înceapă un alt război, să se înroleze chiar și voluntar dacă era nevoie și să împuște orice dușman care îi ieșea în cale. Războiul era vinovat. Îi răpise pentru totdeauna tatăl și îi condamnase mama și frații la lacrimi și suferințe.