𝕸𝖔𝖓𝖊𝖉𝖆 𝖉𝖊 𝖘𝖆𝖓𝖙𝖆𝖏

꧁༒☬ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 5☬༒꧂

      Am ajuns acasa destul de tensionat si nervos dupa discutia cu mama. Cum poate fi atat de încăpățânată. Dar mai bine,stau pe margine pana va fi neapărată nevoie. Vreau sa o las sa dea singura cu capul,pentru ca mereu a fost cineva acolo care sa o protejeze de orice,dar acum a venit momentul sa afle si ea cum este adevarata viata.
      Intru pe usa,iar Evellyn imi sare in brate,luminându-mi ziua. O ridic usor,iar ea isi încolăcește picioarele in jurul taliei mele si isi pierde mainile in parul meu. Ne lasam purtați de un sarut profund,din care dorinta se putea vedea si din exterior. Mergem asa pana in dormitor. Ma asez pe pat,iar ea isi strecoară mainile sub bluza mea,fara ca unghiile ei sa rateze vreo porțiune din abdomenul meu. Imi ridic mainile pentru a o ajuta sa ma scape de el,apoi imi cuprinde fata in palme si continuam sarutul. Mainile mele se plimba ceva vreme pe spatele ei,apoi mi le odihnesc pe fundul ei mare,pe care nu ma abtin sa-l lovesc de cateva ori,iar ea incepe sa chicoteasca. Ii scot bluza,apoi singura isi lasa sutienul sa cada pe podea. Telefonul meu suna ca disperatul in buzunarul blugilor,dar Evellyn isi strecoară mana in buzunarul meu si il arunca pe podea.
      -De ce ai facut asta?intreb eu pufnind in ras.
       -Doar nu voiai sa raspunzi fix acum.spune ea si isi înfige unghiile in spatele meu. 
      Articolele noastre vestimentare au ajuns in secundele urmatoare prin toata camera. Adoram fiecare secunda cu ea,sa-i simt fiecare părticică a corpului,sa o simt pe ea cat mai aproape de mine. Aveam grija la fiecare miscare,nu voiam sa o rănesc in vreun fel. Ii sarut mici părticele din pielea ei fina,iar ea lasa sa-i scape cate un chicotit copilăresc. Cum poate fi atat de inocenta chiar si acum.
    
       Stau intins in pat si privesc in tavan,iar ea sta cu capul pe pieptul meu si imi vorbeste in șoaptă. Telefonul meu iar suna,dar ma intind sa raspund.
      -Mama tot nu si-a primit slujba inapoi.spune Mike foarte iritat. Te-ai înmuiat zeule.spune el in gluma.
       -Da,asa este. Dupa doi ani petrecuți in inchisore,batandu-ma pentru o felie de paine in plus,șantajand bosorogii sa-mi lase tigarile lor,la ce te asteptai.
      -E in regula,Alexandre. Nu iti face griji,ma voi ocupa personal.
      Cuvintele lui imi opresc respiratia pentru cateva secunde si devin încordat. Evellyn se ridica si se sprijină in cot,si asteapta cu o expresie ingrijorata sa inchid apelul.
      -Ce s-a intamplat,Alexandre?
      -Nimic,Evellyn. Eu...Scuza-ma putin. Ies pana in curte,sa fumez o tigara si sa dau un telefon. E urgent.
      Evellyn nu insista si isi lasa capul sa-i cada pe perne,isi pescuiește telefonul de pe noptiera si rasfoieste retelele sociale.
     
      La dracu' cu telefonul ei ca niciodata nu raspunde. Faptul ca nu raspunde e obisnuit,dar in acest context ma nelinisteste mai tare ca de obicei. Insist,dar degeaba. Intru in graba in camera,iau alt tricou pe mine,ma incalt si demarez in trombă cu masina pe aleea din fata casei,evitând in ultima secunda tomberoanele vecinilor.
      Ajung in fata casei mamei,dar masina lui Mike era deja acolo. Rahat. Deschid repede poarta,apoi usa si intru in living,unde Mike tine un pistol întreptat catre mama.
      -Lasa-l jos,ACUM!spune eu,iar Mike se intoarce spre mine cu o expresie usor surprinsă.
       -Alexandre.spune mama si se arunca in bratele mele. Stiam ca nu ma lasa baiatul meu la greu.
       -Cine?intreba Mike strâmbându-se de parca nu a auzit ce a spus.
       Imi inclestez maxilarul din cauza nervilor,o trag pe mama in spatele meu apoi ii spun:
      -Daca mama ta este o hoața,mama mea nu are de ce sa plateasca. Dispari de aici,Mike.
       -Asa joci,Alexandre. Bine. Declari razboi?
      -DA!urlu eu si glasul meu răsuna in toata încăperea. Sa vad de ce esti in stare pe cont propriu,amice.
       -Ai sa regreti fiecare cuvintel zis azi,Alexandre.O SA-TI PARA RAU.striga el in timp ce iese din casa.
       Eu o tin pe mama in brate pentru a o liniști. Acum e acum. Iadul se va dezlănțui pentru nenorocit. O sa vada.