𝕸𝖔𝖓𝖊𝖉𝖆 𝖉𝖊 𝖘𝖆𝖓𝖙𝖆𝖏

꧁༒☬ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 3☬༒꧂

       Dupa cateva ore petrecute cu Mike si Evellyn am ajuns acasa. Am mancat putin,apoi merg sa fac un dus. Imi las telefonul pe dulăpior,cu melodia mea preferata. Ma relaxez sub apa calda,gandul imi zboara in toate direcțiile,dar se intoarce mereu asupra unui singur lucru. Evellyn. Atat de frumoasa,o privire inocenta,zambetul ala de copil,ah...Deja imi doresc sa o am tot mai mult prin preajma,sa o simt cat de aproape se poate. Sa ma trezesc alaturi de ea,sa adorm langa ea. Poate pare stupid sa ma gandesc la asta dupa prima zi in care am vazut-o,dar are ceva special. Ceva ce nu am mai vazut de multa vreme la o fata...E asa...Fragila.
      Dupa ce ies din dus imi iau pijamalele pe mine si ma arunc in pat. Nu rezist impulsului,asa ca-i dau un mesaj,la care surprinzător,raspunde imediat.
      
       -Buna!
       -Hei!
       -Ce faci,Evellyn?
       -In pat. A fost o dupa amiaza superba. Sper sa mai avem ocazia sa ne vedem.
       -Cu siguranta. Oricand vrei.
       -Acum?
        -Chiar si acum. Oricum locuiesc singur...
       -Ajung in putin timp. Te pup.
       -Si eu.

      Nu pot sa cred ca se intampla asta. Cata incredere sa ai in cineva pe care abia cunosti,incat sa-i faci o vizita nocturna. Daca eram un psihopat,care ar profita de ea in aceasta noapte? Dar daca ea e o asasina nebuna care vine doar sa-si duca o misiune la bun sfarsit? Oricum ar fi,nu reprezint o mare pierdere pentru nimeni. Bine,poate pentru Mike. Mama si acum refuza sa imi raspunda la telefon,dar e problema ei. Pana la urma,mereu am fost o dejamagire si a avut grija sa-mi spuna asta cu orice ocazie. Gandurile mele sunt întrerupte de farurile unei masini luxoase,care tocmai a parcat la mine in curte. O bataie usoara in usa ma face sa ma ridic,si merg sa deschid.
       -Hei,Alexandre! Pari usor surprins,credeai ca glumesc?
      -Evellyn,nu doar ca...
      -E putin ciudat,stiu. Nu pari un psihopat,care m-ar face bucatele sau care ar profita de mine.
      -Nici tu ca o asasina plătită sa ma lichideze,asa ca hai,intra.
      -Frumoasa casa.spune ea si se arunca pe canapeaua mea din living.
      -Multumesc! Doresti ceva de baut,sau poate iti este foame?
      -Ar merge ceva de baut. Ce ai?
      -Vin,tărie?
     -Hmm...La o seara linistita ca asta...hmm...Parca un vin ar merge.spune ea punându-si picior peste picior si scoate din poseta o tigara electronica din care trage elegant.
      Iau sticla de vin din frigider,pun in doua pahare si le asez pe masuta. Ea il ia si il invarte putin intre degetul mare si arătător,mai trage o data din tigara,apoi ia o inghititura.
       -Si...Mai zi-mi despre tine.spune ea din senin. Mi-ai trezit interesul inca de azi,din masina.
      -Despre mine...Ammm...Ce as putea sa spun?intreb eu pufnind in ras.
     -In afara faptului ca esti superb,ca parul tau cret sta super sexy pe frunte in acest moment,ca tricoul asta iti pune in evidenta corpul si...
      Se opreste brusc din vorbit,dar isi plimba iarasi privirea peste corpul meu. Eu fac acelasi lucru,lăsându-mi privirea sa cada peste toate curbele corpului ei perfect. Poarta o bluza mulata si o pereche de pantaloni largi,care ii evidențiază talia.
        Dupa ce termina din a ma studia cu privirea,pune tigara de-o parte si se apropie de mine.
       -Imi plac ochii tai...spune ea zambind copilareste. Adânci,tulburi dar nu de la alcool,pur si simplu. Ce te nelinisteste?
       -Nu am un trecut roz,Evellyn.
       Incep sa ii povestesc viata mea,de la copilaria pe care nu prea am avut-o,la primul dosar penal cand eram inca minor,experienta mea din inchisoare. Ma asculta cu interes,ma intelegea. Simteam asta. Tresarea la fiecare necaz si arata un zambet afectat in putinele mele momente fericite din viata.
       -Uita ce e,Alexandre. Nu vreau sa fii suparat. De azi inainte fericirea ta,e responsabilitatea mea.
       -De azi,vreau sa fii tu motivul fericirii mele.
       Zambeste. Imi intind mana si ii dau o suvita de par de pe fata,apoi ma aplec usor asupra ei si o cuprind intr-un sarut. Un sarut usor,timid,care se amplifica cu fiecare secunda.
       -Esti fericit,Alexandre?
       -Langa tine,cred ca ma declar cel mai fericit om.
       Zambeste si chicoteste,de parca acesta a fost primul ei sarut. Ma priveste ca pe primul baiat din viata ei. Ma simt atat de copil cand ma uit in ochii ei.
      Ne ridicam de la masa pe la 1:30,cand mergem la culcare. O vad ca se aseaza timida langa mine in pat. O imbratisez,iar ea devine tot mai mica in bratele mele. Se intoarce incet,apoi ma saruta usor pe buze. Adorm cu ea in brate,si pot sa jur ca e unul din putinele mele momente fericite din viata.