𝕸𝖔𝖓𝖊𝖉𝖆 𝖉𝖊 𝖘𝖆𝖓𝖙𝖆𝖏

꧁༒☬ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 10☬༒꧂

꧁༒☬A𝔩𝔢𝔵𝔞𝔫𝔡𝔯𝔢☬༒꧂
        Privesc lung dupa masina,in timp ce incerc sa-mi tin ochii deschisi. Rup o bucata din bluza si imi leg piciorul,apoi ma ridic cu greu sprijindindu-ma de un copac. Ma târăsc printre copaci pana ajung la masina,apoi cu greu apas pedalele,dar reusesc sa plec de pe loc. Accelerez ca un nebun,urlu mai mult de frustrare decat de nervi,apoi incerc sa ma gandesc unde o pot gasi pe Evellyn,si imi amintesc de bilețelul de la Jack. Il scot din husa telefonului si citesc.
     "Strada Cetății,numarul 269"
        Incerc sa ma concentrez sa imi amintesc cam prin ce zona se afla,apoi accelerez.

      Ajuns in fata casei,aud strigătele disperate ale Evellynei. Iau pistolul din torpedoul masinii,apoi ma târăsc la prorpiu inauntru. Intru in camera in care erau,si il impusc pe nenorocit. A fost destul de greu sa o fac,deoarece era deasupra Evellynei,incercand probabil sa o violeze.
        -Alexandre!striga ea si incepe sa planga. Te credeam mort,iubitule.
        -Ti-am zis ca te voi salva.spun eu si incep sa o dezleg.
        -Sa mergem la spital. Haide!
        Ii dau cheile masinii si ne indreptam catre spital.
       -Mai bine haide acasa.spun eu. Nu avem cum sa le spunem cum de am ajuns asa,intram cu totii in rahat.
       -Si ce sa facem?
       -Mergem acasa,si acolo iti zic eu ce sa faci. Ai incredere,Evellyn.
       Ma priveste fix,ma saruta,apoi accelerează.
       -Voi crede mereu in tine.spune ea fara da ma priveasca.

       -O sa scot glonțul acum...spune ea cu o penseta in mana tremurând. Vai nu cred ca o sa fac asta...
       -Poti sa o faci,Evellyn. Haide! Linisteste-te,apoi prinde glonțul si scoatel.
       Simt cum strecoară penseta si cand prinde glonțul. Incerc sa ma abtin cat pot sa nu tip,ca sa nu o deconcentrez. Ma priveste apoi zambind si mi-l aseaza in palma.
       -Acum...Cum închidem asta?
       -Nu e foarte adânca,asa ca dezinfecteaza si pune un bandaj strans.
       -Si daca nu merge?
        -Prinde copci.
         -O Doamne! Nu o pot face.
         -Atunci dezinfecteaza si strange. Va fi bine Evellyn.
        
       Dupa ce termina de îngrijit rana,eu privesc in tavan,iar ea vine si isi aseaza capul pe pieptul meu.
        -S-a terminat cu asta? 
        -Abia am inceput,Evellyn. Abia am inceput.
       -Ce vrei sa spui?
       -Vor afla ca Max e mort si ca tu nu mai esti,si vor sti unde sa ne caute,dar stai linistita. Iesim noi din asta.
        -Cum de a putut Mike sa ne faca una ca asta?
        -Ce te mai mira,Evellyn? E unul dintre ei pana la urma.
        -Te las sa te odihnesti,Alexandre. Ma duc sa fac ceva de mancare.
       -Bine,iubito.ii spun si o sarut usor.

      Un zgomot metalic pe gresie ma face sa tresar. Aud o voce masculina,urmata de țipatul Evellynei. Cand vreau sa ma ridic,o durere ascutita imi străbate piciorul,si ma face sa ma asez inapoi pe pat. Ma ridic in cele din urma si merg cat pot de repede spre bucatarie,cu pistolul in mana.