𝕸𝖔𝖓𝖊𝖉𝖆 𝖉𝖊 𝖘𝖆𝖓𝖙𝖆𝖏

꧁༒☬ℭ𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 7 ☬༒꧂

Incerc sa ma linistesc si fac un pas inapoi. Usa dormitorului se deschide usor,iar Evellyn intra si ea in camera.
-Ce dracu' faceti aici?intreba ea privindu-ne încruntată pe amandoi. Mike,ce cauti aici?
-Voiam doar...Doar sa vorbesc cu Alexandre. Chiar imi pare rau pentru neintelegere,asta voiam sa-i spun daca...
-Daca s-ar fi calmat si ar fi rezolvat problema rational.spune Evellyn si se uita la mine.
Incerc sa o privesc in ochi,dar ma declar invins. Las ochii in podea si nu spun nimic. Mike imi intinde mana,dar ezit sa i-o strang,dar Evellyn isi drege vocea si ii accept gestul lui Mike.
-Eu va trebui sa merg pana acasa.spune Evellyn cu o voce ferma,sa se asigure ca nu o contrazice nimeni sau nu intra sa vorbeasca peste ea. Sper ca va pot lasa aici sa vorbiti,fara sa va bateți sau Doamne fereste sa lasati gloanțe sa zboare peste tot.
-Evellyn,te rog. Nu mai suntem copii. Du-te unde ai treaba si lasa-ne. Te porti ca mama.
Imi intalneste privirea cateva secunde,apoi iese in graba din casa.
-Ce femeie...spune Mike dupa ce Evellyn iese pe usa.
-Da. Si fix cu ea voiai sa-ti faci un bine solitar.Mike se uita la mine si zambeste strâmb
-Chiar imi pare rau,Alexandre. Nu trebuia sa reactionez asa,pentru ca nu a fost vina mamei tale,ci a mamei. Recunosc ca numele meu este zero fara al tau...
-E in regula Mike,trecutul e trecut.
-Chiar o lasi asa?
Zambesc la naivitatea lui. Ma stie din copilarie si inca crede in asta? Pufnesc pe interior si imi mențin zambetul fals.
-Da...Sigur.spun eu fara sa ma cred.
Nu cred ca am spus niciodata o minciuna atat de gogonata,dar uneori trebuie sa minti ca sa te scoti pe tine.
-Planul nostru merge mai departe,nu?intreaba el cu inocenta falsa in voce.
-Normal! Evellyn chiar crede ca o iubesc,si asta era si ideea nu?spun eu mințind iar si iar,si cel mal probabil nu va fi ultima minciuna pana la sfarsit.

꧁༒☬𝔈𝔳𝔢𝔩𝔩𝔶𝔫☬༒꧂
Ies pe usa si le simt privirea celor doi in spate. Nu ma simt prost pentru ce am spus,pentru ca ambii s-au purtat copilareste. Urc in masina si ies cu grija din curte.

Ajung acasa,unde chiar de la poarta il aud pe tata cum isi exteriorizează nemulțumirile legate de afacerea lui de rahat,si deloc in normele legale.
Intru in casa,iar tata este singur in bucatarie,fumeaza si are langa el o sticla de alcool aproape goala.
-Tata,ce s-a intamplat?
-Evellyn...Nimic,nimic. Doar alta cearta cu maica-ta.
-De ce v-ati mai certat?intreb eu,dar el nu apuca sa spuna nimic,ca sirenele masinilor de politie deja se aud in depărtare. Aaa...Am inteles...
Tata ofteaza si mai ia o inghititura zdravănă din sticla. Ma imbratiseaza si eu ii raspund la gest. Incep sa plang cu capul in pieptul lui si imi amintesc toata absenta lui in primii mei 8 ani de viata.
-Ai grija,Evellyn. Dar,acum voiam sa te intreb,unde ai stat?
-La Alexandre. E iubitul meu.
Ma priveste cateva secunde fara sa zica nimic,apoi ma imbratiseaza iar,isi apleaca capul si imi sopteste la ureche.
-E problema ta cu cine umbli,dar ai grija la nenorocit. Nu a facut inchisoare degeaba,dar repet e problema ta. Esti o fata desteapta,nu-mi fac probleme pentru tine.
Spune asta si iese in curte unde un agent de politie ii pune cătușele pe maini. Incep sa plang si cad in genunchi,cand o simt pe mama ca se apropie de mine.
-O sa fie bine,scumpo,nu-ti face griji pentru el.
Ma intorc si o imbratisez strans. Mergem in bucatarie unde mama face o cafea si ii povestesc si eu despre relatia cu Alexandre.
-Evellyn,draga...Nu spun nimic,nu vreau sa o iei personal,dar ai putea gasi pe cineva mai bun. Uita-te la mine si la taica-tu. Mi-am pierdut tineretea alaturi de un nenorocit...
-Pe care il iubesti si l-ai iubit mereu. Stiu ca nici Alexandre nu este el cel mai cuminte baiat,dar ma iubeste,mama.