Încercând să îmi dau seama de ceea ce simt [FINALIZATĂ]

Capitolul 1

În mintea ei: "Trecutul? Ce e ăla trecut? Pentru unii înseamnă experiențe, pentru alții lecții de viață iar pentru mine? Pentru mine înseamnă iubire. Cel mai ciudat sentiment pe care l-am experimentat vreodată. Cred că într-un fel sau altul, iubirea înseamnă atât experiență, cât și lecții de viață. Deși aveam doar 16 ani, iubirea mi-a arătat că are 2 fețe: cea pe care toată lumea o adoră, și cea în care stai nopți, zile,săptămâni, luni ba chiar și ani și suferi. Suferi din iubire. Acum mă aflu în ultima parte. Şi asta doar pentru că am adorat-o prea mult pe prima. Am iubit prima latură a iubirii atât de mult încât nu am putut accepta faptul că el a dispărut fără să mai dea nici un singur semn de viață! Şi totuși, dacă ar apărea acum, în fața mea, cel mai probabil i-aş sări în brațe și aş face tot posibilul să îl conving să nu mai plece vreodată!"

<În urmă cu 2 ani>>
<<Casa Anghel>>
<<Camera Ancăi>>

Anca: Deci. Uite la ce m-am gândit: ce-ar fi dacă am merge la mare?

Vlad: La mare? În noiembrie? De ce?

Anca: Noiembrie, ne-noiembrie, marea e frumoasă în orice lună a anului. Şi în plus: e mult mai liberă! Dacă mergem la mare asta nu înseamnă neapărat că trebuie să mergem să facem baie. Deci? Ce părere ai?

Vlad: Dacă mă întrebi pe mine, marea din ochii tăi e mult mai frumoasă! Dar dacă tu vrei să mergem acum la mare, atunci mergem la mare!

Anca: Dar ce romantici suntem astăzi!

Vlad: Sunt aşa pentru că tu m-ai făcut aşa. Cu felul tău de a fi! Fel pe care eu unul îl ador!

Anca: Şi eu te iubesc!

Cei 2 se apropiau din ce în ce mai mult până ce Anca simte ceva rece și se trezește. Era udă toată iar lângă ea era Andrei, care râdea.

Anca: Fratello!

Andrei: Ce vrei mă dacă strig la tine de 10 minute?

Anca: Şi nu puteai să mai aștepți și tu măcar 5
minute?!

Andrei: De ce? Visai că ești cu prințul din poveste?

Anca: Nu e amuzant!

Andrei: Uite că e! Ai 10 minute să te pregătești și să cobori, altfel mergi pe jos la școală!

Anca: Da, da! Foarte amuzant, ce să zic! Hai, cară-te din camera mea!

Andrei: Nu uita! 10 minute! (ieşind)

Anca(în gând): lar am visat! De 2 luni, doar visez, nimic altceva! De ce oare când îl am în fața mea nu sunt în stare să scot 2 cuvinte pe gură? Oricum, e o nouă zi, un nou început, o nouă şansă de a vorbi cu el. Trebuie să mă ridic repede de aici că cine știe cum apare Andrei din nou și o să fie vai de mine!

«Jos, în sufragerie>>

Andrei coboară, având în mână găleata goală.

Ioana(râzând): Ce faci tu cu aia?

Andrei: Cum ce? Am trezit-o pe Ancuța!

Ioana: I-ai spus?

Andrei: Ce?

Ioana: De faptul că ...

Andrei: Aaa. De treaba aiaa! Nu, nu i-am spus!
Ioana: Cum crezi că va reacționa?

Andrei: Având în vedere că e îndrăgostită de el dar ea habar nu are că noi știm asta deși e evident, cred că va reacționa bine.

Ioana(râzând): Măcar așa știm că nu va mai vorbi 24/7. Doar ai văzut și tu că abia leagă 2 propoziții când e el de față.