Încercând să îmi dau seama de ceea ce simt [FINALIZATĂ]

Capitolul 10

Vlad: Probabil un plan sau chiar nu am idee.

Linişea este perturbată de un sunet de paşi. Vlad se îndreaptă spre fereastră și îi vede pe loana, Andrada, Monica, Dima şi Andrei venind înspre cabană.

Vlad: Cum de?

Anca: Ce s-a întâmplat?

Vlad: Cred că le-a fost mai uşor decât m-aş fi aşteptat.

Anca: Adică?

Vlad: Uite-i că vin! Și au și bagaje.

Anca: Şi noi ce facem?

Vlad(râzând): Stăm!

Anca: Nu la asta mă refeream. Gen, ce facem. Le zicem de noi?

Vlad: De ce le-am ascunde?

Anca: Ai dreptate.

Uşa de la intrare se aude deschizându-se.

Dima(intrând): E cineva acasă?

Vlad(ieşind din bucătărie, urmat de Anca): Nu! I-au mâncat urşii!

Anca: loana! (îmbrăţişând-o)

Andrada: Super! Şi eu?

Anca: Hai că şti că și tu mi-ai lipsit! (îmbrățișând-o și pe ea)

Monica: Bună!

Anca: Bună!

Monica: Hai să te iau în brațe!

Dima: Anca ştie?

Vlad: Da. S-a prins singură de situație. O duce capul.

Andrei: Parcă îți cam place de ea, golane.

Vlad:...

loana: Asta e vilă, fraților! Nu cabană!

Vlad: Eh! Tot cabană rămâne.

Monica: Ne arată şi nouă cineva unde putem să ducem astea? (Arătând spre bagaje)

Anca: Cât mai stăm?

loana: Noi ne gândeam undeva la 2 zile.

Andrei: Sis' ule. De mine nu ti-a fost dor?

Anca: Ba normal că da, fratelo! (Luându-l in brațe)

Dima: Haideți mă! Nu facem şi noi un grătar dacă tot?

Vlad: Ați adus voi cele necesare?

Andrei: Normal! Doar nu veneam cu mâna goală! N-aveam de unde să ştim ce aveți voi aici şi ce nu!

Dima: Şi avem şi bere!

Monica: Dima!

Dima: Ce? Nu pleacă nimeni cu maşina. Deci?

Vlad: Bine, mă! Hai să facem focul.

Anca: Şi eu să vă arăt camerele.

Băieţii pleacă afară iar fetele urcă la etaj. Anca le prezintă camerele.

Anca: Presupun că vreți să vă las să despachetați, nu?

Monica: Lasă despachetatul că avem timp! Haideți mai bine să stăm şi noi la o bârfă ca fetele!

loana: Are dreptate.

Fiecare se aşează pe unde poate.

Anca: A sunat mama?