Încercând să îmi dau seama de ceea ce simt [FINALIZATĂ]

Capitolul 3

Vlad: Bună, Anca! Hey, Andrada!

Andrada: Bună!

Anca: Bu...bu...nă!

Vlad:Ce faceți, cum sunteți?

Andrada: Noi suntem foarte bine! Uite am ieșit puțin prin parc şi cum afară e frigul pe care îl poţi simţi şi tu, am decis să mergem la o cafenea, ceva! Dar tu? Ce e cu tine pe aici?

Vlad: Păi ieşisem o fugă până afară cu Cristi, v-am
văzut şi am zis că ar fi frumos din partea mea să vă salut! Anca, tu?

Anca: ..

Vlad: Anca! Esti ok? (Aplecându-se puţin spre ea şi trecându-şi mâna prin fața ei)

Anca: Ce? Cum? Unde? Cum?

Vlad: Ești...bine?

Anca: Da, da, sunt!

Vlad: Unde ziceați că vreți să ajungeți?

Andrada: Oriunde numai să fie căldură!

Vlad: Păi în cazul ăsta, ştiu eu o cofetărie foarte tare şi ajungem şi repede! Vă fac cinste cu o prăjitură!

Andrada: Super!

Vlad: Haideți să mergem că eu deja am înghețat!
Cei 3 pleacă iar Anca o lovește pe Andrada, fără ca Vlad să observe.

<<Înăuntru, la băieți>>

Cristi intră şi se aşează înapoi la masă.

Cristi: Suntem prieteni, ok?

Andrei: Ce ai, mă? Te-a luat cu capul? De ce întrebi?

Cristi: Doar răspundeţi!

Andrei: Normal!

Cristi: şi prietenii îşi pot spune orice problemă unul altuia, nu?

Andrei: Începi să mă sperii, omule! Mai bine treci la subiect

Cristi: Am dat de belea! Şi fără voi nu o să pot scăpa basma curată!

Andrei: Adică?

Cristi: Uite ce e, Andrei, că Dima deja ştie. Vreau să ies din afacearea asta în care m-a băgat tata și vreau să revin la viata mea normală.

Andrei: Mă bucur să aud asta. Aşa ştiu sigur că şi Vlad se lasă, şi tu, Dima la fel că nu o să poţi să te descurci singur..

Cristi: Nu te bucura aşa de repede că nu e aşa uşor cum pare!

Andrei: Ok...nu mai înţeleg nimic, jur!
Dima: Faza e că noi la un moment dat am vrut să îl fraierim pe unul, dar a fost înaintea noastră, și a zis că ne lasă în pace cu condiția să îi dăm ceea ce cică, vânează el de mult timp.