Încercând să îmi dau seama de ceea ce simt [FINALIZATĂ]

Capitolul 24 (ultimul)

<<Peste câteva luni>>

Evenimentul caritabil mersese ca pe roate. Trupa a fost băgată în seamă de câteva nume importante din industria muzicii și cât de curând urmau să aibă primul lor concert, unde au avut SOLD OUT. Au început să atingă culmile succesului,să fie adorați de mii de tineri și să fie solicitați în cât mai multe orașe, așa că Raluca a aranjat să aibă primul lor turneu. Doris și-a dat seama că nu o să reușească vreodată să se bage între Anca și Vlad, așa că a ales să plece...unde anume doar ea știe. Totul mergea cum nu se putea mai bine pentru toți, atât pe plan profesional, cât și pe plan sentimental. Toate astea până în ziua absolvirii...

<<Ziua absolvirii, dimineața>>

<<Casa LaLa>>

<<Camera lui Vlad>>

Anca intră, având în mână 2 cești de cafea, și îl vede pe Vlad dormind buștean. Lasă cafelele pe noptiera aflată lângă pat, și se urcă pe spatele lui Vlad.
Anca: Trezirea, leneșule! Azi ai absolvirea!
Vlad printr-o singură mișcare, ajunge deasupra Ancăi.

Vlad(somnoros): Și dacă am azi absolvirea îți dă ție dreptul să mă terorizezi de la prima oră a dimineții?

Anca: Ah, nu! Dreptul ăsta l-am căpătat imediat ce am devenit iubita ta!

Vlad: Ai noroc că ești adorabilă, că altfel de dădeam jos din pat!

Anca: Tot trebuie să ajungi la absolvirea aia azi!

Vlad: Las-o că nu pleacă nicăieri.

Anca: Cum zici tu! Dar..nu crezi că ar fi timpul să mă lași să mă ridic?

Vlad: Mneah..nu prea cred.

Anca: De ce?

Vlad: Păi pe mine cine mă mai sărută?

Anca: Perna!

Vlad: Ce rea ești!

Anca: Știu! Și îmi place!

Vlad o sărută.

Vlad: Uite asta trebuia să faci ca să mă trezești mai repede!

Anca: De ținut minte! Acum...nu bem și noi cafeaua aia odată? Că trebuie să ajungem la școală.

Vlad: Bine. Mă duc să fac.

Anca: Nu e nevoie. E chiar lângă tine!

Vlad își întoarce capul și se uită spre noptieră.

Vlad: Am cea mai tare iubită!

Vlad ia ambele cafele, iar pe una i-o dă Ancăi.

Anca: Și? Ce planuri avem vara asta?

Vlad: Păi să încep școala de șoferi. Asta ca să te pot duce oriunde vrei. În rest...petreceri, petreceri, iar petreceri.Deși nu știu dacă vom avea timp de atâtea petreceri, având în vedere că probabil vom avea foarte multe concerte.

Anca: Nu pot să cred că am ajuns să fim așa de cunoscuți într-un timp atât de scurt.

Vlad: Nici eu!

Anca: Sper să fim așa de uniți mereu!

Vlad: Vom fi! Îți promit!

<<Jos, în sufragerie>>