— Domnișoarelor, avem o problemă! strigă exasperată doamna Edwards, o jumătate din colecția noastră a fost vândută la un atelier de croitorie din Elveția, nu știu cum faceți, dar vreau ca fiecare dintre voi să vină cu o rochie croită perfect mâine la prima oră, iar cea mai bună este prezentată pe scenă. Nu știu cine mi-a făcut asta, dar până voi afla, voi faceți ceea ce v-am cerut, nu am de gând să dau înapoi! veți lua materialele nefolositoare pe care le considerați de cuviință și puteți merge acasă să vă ocupați de muncă! iar dacă rochia pe care o croiți, nu îmi place, sunt dispusă să vă concediez! daca ați venit aici sunt sigură că sunteți pregătite sa faceți o rochie superbă de una singură! totul trebuie să fie perfect, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic!
Cu același aer de superioritate doamna Edwards părăsește încăperea, trântind ușa în urma ei.
— Oare cum să facem asta, ne trebuie o lună să croim o rochie care să îi placă doamnei, cum să facem una în douăzeci și patru de ore? Întreabă una dintre fete.
Abby nu știa cum va face acest lucru, dar își dorea mult banii pentru frățiorii ei, și ar fi în stare să facă orice, chiar să lucreze o noapte întreagă la o rochie.
Odată ajunsă acasă, îi întâmpină pe copii cu brațele deschise și le pregătește în grabă un prânz nu copios, dar cât să știe că sunt hrăniți până la cină.
Schițele care sunt în mâna ei cer să fie purtate de prințese, însă pe niciuna din acestea nu o va accepta doamna Edwards. Uitându-se atentă atât la schițe cât și la materiale optează pentru o rochie care curge superb pe silueta, cu pliuri mici pe întregul material, cu un volum complet, un fermoar cusut lateral, și cu un decolteu scoop si fără mâneci.
— Chiar dacă nu am manechin pe care sa o creez, o voi croi cum mi-am creat rochiile până acum, exclamă vesela, apoi continuă:
— Bust 84 cm, talie 70 cm, șold 98 cm iar lungimea de 100 cm.
Începe măsurătorile, însă dezamăgirea-i fu și mai mare când realizează că nu avea material pentru toată rochia.
— Ce voi face acum? îmi ajunge materialul doar pentru o fustă...
Aproape plângând caută o soluție ca să creeze rochia chiar și fără materialul din tul usor de culoare bleumarin deschis.
— Perfect! rostește după ce observă ca poate realiza o rochie din două piese, pot asorta fusta cu un tricou...dar nu mai am material bleumarin...dar dacă voi croi din dantelă albă cu imprimeu floral, se va asorta de minune cu fusta din tul, sper doar ca doamna Edwards să nu mă concedieze, așa cum a spus...
— Nu te va concedia Abby, spune Alois din spatele ei, te vom ajuta noi, și e imposibil să nu îi placă.
— Dragii mei, tot ce faceți voi este minunat! zise Abby îmbrățișându-i pe amândoi, haideți, chiar aveam nevoie de ajutor la dantelă.
CITEȘTI
Rochiile domnișoarei Abby (#1 Iubiri în Belmont) ✔️
RomanceDISPONIBILĂ PE GOOGLE PLAY Întoarce-te acasă! Dragostea se spune că nu are limite, nici defecte, ci este perfectă. Însă pentru Abby dragostea a dispărut odată cu mama sa. Se pare că viața nu stă în loc nici chiar pentru iubire. Odată cu moarte...