ʟᴏᴠᴇ ᴄʜᴀɴɢᴇs ᴇᴠᴇʀʏᴛʜɪɴɢ

Prolog

Cine sunt?

     Chiar așa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toți oamenii...
Un om ca ceilalți cu defecte în armonie, un om care s-ar putea mândrii cu câteva fapte mărețe, dar totuși ar trebuii să se simtă rușinat cu câteva fapte care nu i fac cinste...Un om cu greșeli omenești, cu experiențe de viață frumoase,dar și urate, un om cu frământări interioare și cu temeri, un om care a fost foarte fericit, dar și cumplit de nefericit, un om care s-a prăbușit și s-a ridicat de multe ori, un om care de câteva ori s-a abandonat pe sine, dar care s-a regăsit de fiecare dată. Un om care a crezut orbește în oameni, în fericire și în iubire și care a cunoscut gustul amar al eșecurilor și al dezamăgirilor.
      Sunt un om care a avut și căderi, care a mințit, care a trădat, care a vorbit de rău, care a judecat fără să cunoască, dar care, într-un final conștient și dezgustat de toate decăderile lui, și s-a străduit să le rezolve în bine.
    Sunt un om care a înțeles într-un târziu, că viața nu trebuie să fie perfectă,pentru a putea fii fericit — și că fericirea nu este condiționată de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fii liber și de a avea iubire... Un om care s-a trezit adese ori în ruină și amorțit, care a rătăcit pe drumuri incerte și care a făcut alegeri proaste...
     Sunt un om care a înțeles că iubirea nu oferă garanții, că ea devine uneori amărăciune, ca fiecare fluture din stomac își ia zborul și că, oricât de mult am iubi și oricât de mult ne-am dăruii, oamenii ne pot abandona oricând, ca și cum n-am fii însemnat nimic pentru ei...
   Sunt un om care a cunoscut binele și răul, care a ales rațional, dar și irațional, un om care, atunci când privește în urmă, are multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate, vise neîmplinite...