"Nu putem sa judecam vietile celorlalti, fiindca fiecare persoana isi cunoaste propriile dureri si renuntari. Una este sa simti ca te-ai afla pe drumul cel bun si alta ca drumul tau este singurul." - Paolo Cohelo.
Prin a renunța la luxul de a judeca mă refer că nu trebuie să judecam după aparențe pentru ca nu îi știm toată povestea respectivului. Recunosc, chiar și eu judecam oamenii înainte, dar totuși, am învățat lecția pe care o predau azi. Cei drept, eu m-am oprit din a judeca din momentul ce am învățat sa fiu nepăsătoare și aceasta schimbare am făcut-o doar ca să nu mai fiu trista . Știu ca acum cunoscuții vor spune ca am învățat sa fiu nepăsătoare din moment ce am citit Arta subtilă a nepăsării scrisă de Mark Manson , răspunsul e,, Nu,, , cartea aia, cei drept nu m-a ajutat cu mai nimic și mi-a părut rău că îmi pusesem speranțe în ea. Nu vreau sa zic ca această carte nu ar ajuta pe nimeni și ca e degeaba, dimpotrivă , motivul pentru care mi-am pus multe speranțe în ea a fost ca era recomandată de mulți, doar ca pentru mine a fost cam irelevant mesajul cărții . Dar nu zic că a fost cel mai mare fiasco în legătură cu cititul, nu, chiar deloc, pe primele locuri sunt La răscruce de vanturi scrisa de Emily Bronte și Cel mai bogat om din Babilon scrisa de George Clason. Aceste cărți m-au dezamăgit tot din această cauză, prea multe recenzii bune. Așa că vă recomand să nu vă mai luați după criteriul,, e bună doar că X a zis asta,,.
OK, trecând peste asta și revenind unde rămăsesem, cu ce te ajuta pe tine faptul că îl judeci pe Y? Te-ai pus în locul lui? Îi ști toata povestea? Așa credeam și eu! Nu! Așa că te rog sa îți faci o modificare în chestia asta. Cel mai rău lucru pe care îl vei crede va fi că o să îți pierzi așa câțiva,, prieteni,, , dar îți zic ca e complet pe invers. E de fapt un lucru productiv, înseamnă că acea persoana nu te merita!