-AGENTUL-

-Vestea-

         Este ora 8 dimineata, m-am trezit, m-am dat jos din pat, și m-am dus la baie, pregătită pentru încă o zi plină.
Azi am multe planuri cu Josh și Sara, deci iar nu voi fi acasă aproape toata ziua.
        Azi am planuit să mergem la o cafenea acum dimineață, mai târziu mergem la teatru pentru că este o piesă căreia Sarei îi place foarte mult, vom face câteva cumpărături pentru orfelinate și poate și pentru noi, după care o să vizităm diferite locuri și o să petrecem timpul frumos împreună.

        Aseară, înainte de culcare am decis cu toții să ne vedem la Double, cafeneaua la care merg de fiecare dată când simt nevoia. Îmi place locul acela deoarece este simplu și foarte primitor, și cea mai bună parte este că poți să citești din cărțile expuse acolo în timp ce aștepți comanda sau pur și simplu vrei să stai liniștit.
Este 8:30 acum, asa că mă duc și eu să mă îmbrac și să îmi fac părul.
        Deschid dulapul și caut rochia albastră pe care am pregătit-o de aseară. Este o rochie cu umerii goi, de culoarea cerului, și care îmi cade pe trup de parcă e făcută special pe măsurile mele.
Dupa două încercări eșuate pentru un coc, am decis sa îmi las părul să cadă liber.
Azi cred că o să mă și tund, deoarece părul meu ajunge foarte ușor până la fund. Cred că o să iau generos din el și o să il las pănă la jumătatea spatelui.
 

         In timp ce mă admir în oglindă aud două bătăi rapide, dar ferme în ușă.

— Intră! strig eu.

         Ușa se deschide și în pragul ei apare Laura, una dintre menajerele noastre. Laura îmi este foarte dragă încă de când a venit acum un an la noi. Cu ea pot să vorbesc exact cum vorbesc cu mama, iar ea ma ascultă mereu și mă înțelege. Îmi este ca o mătușă.
Intră doi pași în cameră, și numai după privirea ei pot să-mi dau seama că ceva nu e bine. Mă gandesc ce a tulburat-o asa..

— Clara, scumpo, mama și tatăl tău te așteaptă jos că să discutați ceva, spune ea blând.

— Bine, cobor acum.

        Mă ridic de la măsuța mea de machiaj și dau să mă duc spre ușă, dar mâna Laurei mă oprește să imi spună ceva.

— S-a întâmplat ceva? întreb eu mijindu-mi ochii.

         Laura răsuflă ușor, după care trage aer în piept și vorbește cu glas bland, așa cum face mereu.

— Ascultă, orice ți-ar spune ei promite-mi că nu o să-ți ieși din minți, da scumpo? spune și imi zâmbește cald.

— Poftim? Ce vrei să spui cu asta?

— Haide jos, o să îți spună ei. Dar te rog, ascultă ce am spus.

— Bine, spun eu ezitând.

          Coborâm scările și îi vad pe mama și tata cum stau la masa din hol așteptând să vin. La prima vedere au o expresie gravă, par speriați sau îngrijorați de ceva. Cand mă vede, tata sare ca si ars de la masă și vine înspre mine.

— Clara! Ce bine c-ai venit așa repede!

— Bună și vouă! Ce s-a întâmplat?

— Trebuie...să discutăm ceva. Dar mai intai de toate te rog să stai jos.

        Mă pun pe scaun și îmi îndrept privirea curioasă spre ei, așteptând să înceapă să vorbească.

— Stiu că poate pare ciudat să ne vezi asa, dar trebuie să-ți spunem ceva foarte important! spune tata hotărât.

— Ok...astept să-mi spuneți, răspund eu îndoielnică.

       Tata expiră puternic și își pleacă privirea. Mama își îndreaptă spatele si dă să îmi vorbească. Ce tot e cu ei?