A Damon Story

Partea a-11-a

Când ajung in fata Laurei ma opresc , vad frica întipărită in ochii ei căprui  ca de căprioară și tremura îngrozitor  privindu-ma înspăimântata .

-Laura? Laura .Nu, nu..Repet buimăcit in timp ce ma trag rapid înapoi .

Ma ghemuiesc lângă lemnul meu și o privesc confuz .Nu vreau sa ma apropii de ea , nu vreau sa ii fac rău deși asta îmi cere instinctul meu acum sa ma arunc asupra ei și pur și simplu sa ii sfasii   gatul .Încerc sa îmi tin in frâu pornirile mele sălbatice cauzate de foame .

-Dumnezeule! Ce ti-a făcut ? spune ea agitata  și îngrozită de ce era afișat in fata ei .Stăteam așezat  pe podea abia respirând , tricoul meu era făcut bucăți și in partea din fata și in spate scoțând la iveala pielea mea făcută praf , spatele îmi era ars aproape in întregime , nu stăteam mai bine nici la partea din fata , de la piept și pana la abdomen eram plin de tăieturi care mai de care mai adânci și mai sângerânde și vânătăi .In partea unde se afla inima mea încă era prinsa broșa , steaua aurie care nu vroia sa ma lase sa ma vindec .

-Am scos adevărata lui natura la suprafață .Se aude vocea lui Isaac care apare dintr-o data in spatele ei.

-Adevărata lui natura ? întreabă  uitându-se mai atent la mine  și când îmi ridic capul îmi zărește chipul .Ochii mei sunt roșii , injectați de sânge , colții mei nu vor sa plece pana nu-mi satisfac pofta , in coltul gurii încă mai am putin sânge uscat curs de la buza sparta .

-Da, scumpa mea .Uita-te bine la el .Asta e adevăratul Damon ,un monstru  prădător,un animal și dacă acum ar fi liber te-ar devora fără sa clipească ,spune șoptit  in dreptul urechii ei .

-Nu ,el nu e asa ,a avut ocazii sa ma omoare și nu a făcut-o ,spune ea supărată parca vrând sa plângă .

-E o bestie,Laura! tipa și o impinge cu scaunul mai aproape de mine .Ma întind spre ea cu chipul meu de vampir  dar ma trag înapoi iar .Ma lipesc efectiv de lemnul ala .Respir lent .

-O bestie ?șoptesc  încet .

-Damon ,suspina Laura lăsându-și lacrimile sa ii spele obrazul privindu-ma cu mila .

-Las-o sa plece de aici , îl rog  eu nevrând sa ma mai uit la ea și îmi întorc privirea culcându-mi capul apoi pe unul din brate .

Isaac ii desface legăturile și o lasă sa se ridice de pe scaun .Ea vrea sa fuga la mine însa el o prinde înainte sa o facă .

-Buna încercare , Laura .Hai e  de ajuns .Spune  el trăgând-o practic după el scoțând-o afara din temnița mea  de groaza .

Ma lasă iar singur câteva  ore , eu zac acolo fără sa ma misc , durerile din corp sunt îngrozitoare , sunt lihnit și epuizat .Adorm sau leșin nici nu mai știu și ma trezesc într-un târziu cu o cușcă mica   la câțiva metrii in fata mea  .In ea era o pisica mica cu ochii cat cepele , ma privește  speriata .Încerc sa ajung la ea trăgând ca nebunul de lanțuri, îmi era foame .Un papuc negru e așezat pe cușcă și  ma dau înapoi , cușca e împinsă spre mine  și  o prind ,o desfac nebun de cap din cauza poftei mele de ne oprit , iau mica ființă blănoasă in mana și vreau sa îmi infing colții .

-Mănâncă,  vampiras .Ai nevoie de putere, spune Isaac privindu-ma satisfăcut .

In loc sa ma hrănesc ma uit la pisicuța și apoi ii dau drumul ea ștergând-o rapid,  pitindu-se undeva într-un colt al camerei sa nu fie văzută .

-Un simplu act nu te face bun .

-Știu ,de fapt nu suport sângele animal ,răspund  eu ironic .

-Ai noroc ca trebuie sa ajung undeva și nu te torturez  mai departe .Dar continuam imediat ce ma voi întoarce ,spune el și ca de la revedere ma ridica , bagă iar cheia in stea și o învârte .Tip tare strângând pumnii  ,după ce se infructa din chinul meu eliberează cheia,  o scoate din stea și o bagă in buzunar , cad jos gâfâind .Nu mai suport atâta tortura .Pleaca si eu rămân singur cu durerea mea , parca îmi pare rău ca am refuzat pisica .

Laura se învârtea de colo colo prin camera .Era încuiată in încăpere fără posibiltăți de scăpare .Ii se aprinse deodată  beculetul știa ce avea de făcut trebuia  sa se dea bine pe lângă Connie .Asa ca o striga bătând in ușa .

-Connie ! Connie ! Tipa disperata .

-Da! răspunde Connie venind la ușa .

-Îmi e foame .Te rog , îmi aduci ceva ? întreabă Laura cu o voce joasa .

-Da , domnișoară imediat , se supune și pleacă apărând după câteva minute înapoi și descuie ușa .

-Mulțumesc , spune ea apucând de tava și se așează și mănâncă rapid sandwich-ul preparat de Connie .

-Trebuie sa ma ajuți , spune sătula și cu foamea ostoita .

-Cu ce ?întreabă Connie .

-Sa ajung la Damon ,te rog .

-Dar cum sa va ajut?întreabă curioasa .

-Simplu ma lași sa ies de aici și îl ții pe tata ocupat, explica Laura .

-Domnul Fields e plecat .

-Prefect ! Ma ajuți atunci ?

-Da , nu mai suport țipetele bietului băiat fie el ce o fi , spune ea . Iese cu tava și convinge gorilele ca are o treaba cu Laura  ca sa poată parasi camera .Ii multmeste îmbrățișând-o rapid și fuge la mine .

Coboară la subsol și in fata ușii erau doi paznici .Se uita in jur și cauta ceva obiect bun de pălit in cap .Găsește  o vaza o ia in mana , se duce prin spate și îl pălește pe unu in cap și pe celalalt îl pune la somn din doua mișcări de kung fu .Fura cheia de la unul din ei și intra .

-Laura?șoptesc  văzând-o prin ceata .

-Shh !ma atenționează  atingându-mi încet obrazul mângâindu-ma ușor .

-Laura ,pleacă ,lasă-ma , bolborosesc aiurea .

-As vrea dar îmi placi ,spune  făcându-ma sa rad putin .Te scot de aici .Ai încredere in mine ,  eu nu opun nici un pic de rezistenta  ,de unde sa mai fac asta când eu abia îmi tin ochii deschiși . Desface ușor cătușele și  îmi las capul  sa ajungă culcat pe umărul ei .Mireasma ei îmi învăluie nările și poftele mele necontrolate preiau controlul , ii ating ușor gatul cu buzele mele reci .Ea tresare deodată și se trage privindu-ma fix .

-Nu acum , Damon ,ne grăbim , îmi spune  ea privindu-ma in ochi și eu la cat de slăbit sunt și amețit de cap, sunt de acord cu ea .

Ne ridicam de jos , eu de fapt ma chinui sa o fac și imediat ce sunt in picioare ma simt ca o spagheta și sunt pe punctul de a cădea înapoi  dar Laura ma prinde și îmi duc o mana pe după gatul ei , ma sprijin de ea .Ieșim amândoi din celula groazei .Auzim pași și ne dam rapid înapoi când in fata noastră apare o femeie necunoscuta mie .

-Connie ,m-ai speriat ,am crezut ca e tata ,zice Laura .

-Ia-le  și plecați  de îndată .Domnul Fields se întoarce imediat, ii arunca  un rand de chei Laurei .

-Bine ! se conformează  și le ia ne mai stand pe gânduri și o tulim .Saraca ma cară in spate ,ce am ajuns la mila unei femei .Eu ,Damon .Ce lume nedreapta .

Reușim cu mișcarea noastră lenta și mersul nostru de melc sa ieșim din casa, norocul nostru ca asa zisa Connie ne-a lăsat ușa din spate deschisa .Nu întâmpinăm probleme  de la ușa și pana la strada . Îmi da drumul  încet  când vede ca mașina era parcata peste drum de noi .

-Stai ,aici .Nu te mișca ,ma duc s-o aduc  .

-Arat eu de parca as putea merge undeva singur ?întreb clătinându-ma pe picioare .

-Ok ,spune Laura și da sa treacă strada când vad o mașina apropiindu-se periculos  .

-Fii atenta ! tip eu ,  ea se întoarce speriata văzând automobilul care mai avea un pic și o lovea când eu îmi adun toată puterea rămasa și ma misc rapid sărind și  trăgând-o din fata ei. Trece pe lângă noi in timp ce ne izbim de asfalt .Laura se lovește la cap și firișoare mici de sânge încep sa ii apară de sub par pe frunte .Stau întins peste ea și îmi ridic încet privirea ,  zăresc rana ei  .Sunt prea slăbit și îmi simt broșa prea apăsata , prea adânc înfiptă  încât sa ma pot mișca , mana mea tremura încet când vreau sa încerc sa ating fruntea ei , dar ma dau bătut , o durere ascuțită din piept nu-mi da pace și deodată totul se învârte cu mine , îmi culc capul pe pieptul ei și închid ochii lăsându-ma într-un final prada întunericului ...