Agents of A.P.A.S.E. II : Știința nu ajută.

Capitolul 1

         -Și dacă nu găsim cristalul ? 

Harry pufni. 

        -Crede-mă, îi vom găsi . Cei din A.P.A.S.E. nu au talentul de a fi foarte precauți și împotriva celor ca noi . Ei se ocupă foarte bine de A.C.S.E. , dar nu și de noi . 

Marie își dădu părul blond din ochi și se uită neîncrezătoare la Harry, iar Amy chicoti . Își puseră toți trei glugile pe cap și începură să coboare sfoara. Erau pe acoperișul sediului A.P.A.S.E. și chiar acum coborau prin acoperiș, înăuntrul sediului. Prima care ajunse jos, a fost Amy , apoi Marie și în cele din urmă Harry .

        -Și dacă află fratele tău că tu ai fost ? 

        -E prea iubăreț ca să zică cuiva . În plus, o are pe dulceața aia afurisită lângă el, care să-i ocupe timpul , Jemina parcă o chema ... 

        -Gata, nu-mi pasă de povestea fratelui tău . Pe unde o luam ? scurtă Amy . 

        -Drept înainte până la ușa cu numărul 306 . Intrăm acolo și fiți atente, amândouă la     razele laser . Sigur există, așa că folosi-ți-vă ochelarii .

Marie scoase din ghiozdan trei perechi de ochelari cu vedere de noapte și le dădu și lui Harry și Amy . Au mers cu toții de-a lungul holului . Stăteau cu armele pregătite de atac și erau foarte atenți la fiecare mișcare pe care o făceau . Se gândiseră la tot de la bun început . Aveau planul pregătit de câteva luni, dar a fost nevoie de antrenament pentru a intra direct pe teren .

        -Aici ? 

        -Gura ! tipă șoptit Harry la Marie . 

Era nevoit să se ocupe de amândouă. Le ura pe amândouă . Le considerase mereu niște fițoase fără minte, iar părul blond-barbie și ochii împodobiți cu mult tuș nu ziceau alte lucruri . Harry învățase să le deosebească pe gemene datorită brătărilor colorate diferit . 

Harry montase un dispozitiv de deschidere pe ușa cu numărul 306 . Când închuietoarea pocni, deschise ușa cu grijă . 

        -Acum tu, Amy ! îi zise el . 

Amy își dădu jos rucsacul din spate și se pregăti să treacă printre razele laser , care se vedeau foarte roșii cu ajutorul ochelarilor cu vedere de noapte . Începu șă treacă printre ele, ondulându-se în toate felurile și aplecânduse . Norocul ei era că aceste unde nu se mișcau . Marie îi dădu cu palma peste umăr lui Harry care începuse să se uite la Amy cu o privire perversă . 

        -Și acum ? întrebă Amy care deja trecuse de raze . 

        -Folosește ceva să spargi sticla . Din momentul spargerii, avem aproximativ 3-4 minute în care putem pleca înaintă să vină Forțele Speciale Americane .

Amy se holbă la vitrina din sticlă. Cristalul de acolo era cel mai important lucru. Un cristal cât unchia de la degetul mic putea fi mult mai important chiar și decât baza de date A.P.A.S.E. Lovi cu putre sticla , folosindu-se de cotul ei . Sticla se sparse , iar cotul lui Amy începu să sângereze . În două secunde , sângele de pe mâna ei dispăruse, iar cotul ei era perfect sănător .

        -Fir-ar al dracului să fiu, iar a făcut-o așa-i ? întrebă Harry . 

        -Imh...mârâi Marie . 

Amy apucă cristalul mic, movuliu și începu să treacă din nou printre razele laser . Harry și Marie erau deja în capătul holului , când Amy ieși din cameră . Îi ajunse din urmă și începură să urce sfoara , spre acoperișul sediului . Când ajunseră sus, alergară spre marginea acoperișului , iar Marie își deschise aripile negre, de demon , apucându-i pe Harry și pe Amy pe de-o parte și de alta. A început să zboare pe deasupra orașului, vântul suflându-i prin părul blond . Amy și Harry făcuseră de multe ori asta, zburaseră cu Marie de nenumărate ori .