Instinct de supravietuire

Pregatirea

    Ne holbam toti 4 la cadavrul de om care m.a atacat.

Eu: Ce dracu' s.a inamplat?

Florin: Ce e chestia asta? Ai omorat.o?

Eu: Nu stiu , adica... se tara cu viteza spre mine si crasnea din dinti. Si i.am dat cu piatra asta in cap, cred ca e mort acum...

Tibi: Sau a murit iar , nu cred ca era in viata de la inceput. E taiat de la jumatate , nu avea cum sa fie in viata.

Eu: Si totusi a vrut sa ma muste. Zici ca.i un zombii , ca in serialu' ala la care ma uit.

Florin: Sa fie ce.o fi , hai sa plecam dracu' de aici pana nu se trezeste iar.

Eu: Ionut , esti ok?

Florin: Ionut! Alo! De ce nu zici nimic?

Eu: Cred ca s.a speriat sau ceva, oricum, hai sa mergem.

Tibi: Si unde mergem?

Eu: Trecem pe la casele fiecaruia, sa ne gasim parintii si sa aflam ce se intampla.

    Eram in drum spre casa, impreuna cu ceilalti trei. Strazile erau pline de creaturi ca cea de pe plaja si dupa cum se pare sunt atrase de zgomot asa ca ne.am folosit de asta pentru a ne feri mai usor de ei. Evident cu totii eram foarte speriati, dar nici nu voiam sa murim asa ca am a trebuit sa incercam sa ii ocolim oricat de ingroziti eram.

    O data ajuns acasa, am gasit un bilet lasat probabil de la parintii mei, pe care scria:imi pare rau ca nu suntem cu tine acum, dar in timp ce tu erai la plaja , multe masini de armata au venit si au evacuat pe toata lumea, ne duc intr.un loc sigur in Rusia , incearca sa supravietuiesti cat mai mult , dupa cate am auzit , ei lucreaza la un medicament care sa opreasca apocalipsa, nu uita , suntem in Rusia, in capitala ei defapt , noi suntem bine , sper sa fii si tu.
    Dupa ce am citit biletul, am inghetat, incercam sa ma imbarbatez singur spunandu.mi ca totul o sa fie bine si ca trebuie sa ajung cumva acolo.

    Prietenii mei au gasit bilete similare cu al meu la ei acasa, asa ca ne.am stabilit toti ca trebuie sa ajungem cumva acolo.

    Baza era la Florin acasa pentru ca era langa un magazin si era si cea mai mare casa. Am baricadat geamurile si am strans toata mancarea din casa si din casele din jur si evident, si din magazin.

    Am cautat posibile arme pentru ca aveam neaparata nevoie, minstrii inca erau in oras si eram constienti ca mai sunt si alte grupuri de supravietuitori care ne pot face rau pentru a ne fura mancarea.