Instinct de supravietuire

"Foc de voie!"

Eu: Wow, frumos locul vostru si bine asigurat dupa cate vad.

Macelaru: Nu e un singur loc , e acasa.

Eu: ...

    Am coborat din masina si am intrat in baza dupa ei, pe interior arata ca o tabara de refugiati. Erau niste paturi suprapuse si corturi, intr.o camera separata tineau armele, in cea principala era locul de dormit cu paturile si toate astea, iar intr.o camera retrasa tineau mancarea. Era ciudat dar intr.un fel primitor. Erau copii, adulti si altii care aparau baza.

Copiii de acolo erau normali, nu erau ca noi, ei si.au avut parintii aproape in tot timpul asta, nu au fost obligati sa supravietuiasca singuri. Cu toate astea, in interior, simteam ceva care, nu stiu, un sentiment de prietenie si de curiozitate, voiam sa imi fac noi prieteni. Cand am vrut sa ma apropii de toti oamenii de acolo, macelaru' ma atins pe umar si mi.a zis: Nu avem timp de asta acum. Puneti.va toti lucrurile undeva aici si veniti cu noi sa mai cautam mancare. Sunteti puternici! Ne veti ajuta sa aparam baza si sa cautam hrana.

Eu: Bine. Cum zici tu. Baieti! Haideti!

    Am plecat repede de la baza si incepusem la fel de repede sa cercetam orasu' sperand ca vom da peste un magazin cu multa mancare si apa. Nu dupa mult timp am gasit ce cautam, eram destul de departe de baza, dar macar gasisem ce ne trebuia. Intrasem toti in magazin si am inceput sa ne umplem rucsacele si tot ce aveam, era multa mancare: conserve, batoane de ciocolata, apa , lapte , cereale, carne si multe altele.

Nu erau toate neexpirate, marea majoritate era inca buna.

    In timp ce eram ocupati cu stransul, usa a ramas nepazita, toti umpleam rucsacele cu lacomie. Deoadata, niste batai puternice in geam s.au auzit . Erau cadavrele. Ne.am ascuns dupa rafturi , incat sa nu ne vada , dar ei continuau sa preseze si sa bata geamul. Nu avea cum sa reziste prea mult geamul, era unul de super-market, s.ar fii spart si de la un bolovan bine aruncat.

Macelaru': Fiti atenti! cand vor sparge geamu' incepem sa tragem! stiti sa folositi o arma?

Florin: Ne descurcam noi..

Macelaru': Mai bine decat nimic. Luati cate un pistol!

In timp ce ne alegeam arma,trosc, geamul se crapa.

Eu: Toti pe pozitii! O sa cada!

Macelaru': Foc de voie! Doborati nenorocitii!

    Gloantele zburau prin aer , fiecare atingandu.si tinta, drept in capul vadavrelor. Sangele era improscat pe pereti si zgomotul asurzitor devenea din ce in ce mai enervant si de nesuportat. Dupa cateva minute de foc continuu podeaua magazinului era plina de lichidul vital al cadavrelor umblatoare,atunci am realizat, nu mai era sange, era o substanta toxica, ei nu mai erau oameni...

Eu: Gata! S.a terminat...

Geaner: In sfarsit, incepeam sa raman fara gloante...

Macelaru': Buna treaba baieti! Hai acasa...

Ne.am urcat toti in masina si am pornit.

Eu: Interesant azi. Asa e mereu aici?

Macelaru': O sa vezi. Ziua inca nu s.a terminat pustiule.

    Soferul mergea cu viteza destil de mare cand dintr.o data, FRANA!

Eu: Ce dracu'?

Soferul: E plin de umblatori in fata!

Macelaru': Repede! Dai inapoi!

    Viteza era dubla fata de data trecuta. Inca erau cadavre pe strada, asa ca drumul a fost plin de curbe fortate. Cadavrele ramanand in spate, ca si cum nici nu erau periculoase.

Florin: Vad ca te pricepi la condus. Nu ma mir ca tu esti soferu'.

Soferu': Mda, mersi. Inainte de rahatu' asta am fost sofer pe tir, aveam curse lungi si trebuia sa ajung repede si sa feresc gropile, e cam aceiasi chestie si aici.

    O data ajunsi la baza mi.am amintit:" Unde o fii Plesu? De ce dracu' nu m.am gandit sa trec si sa caut si la casa lui??"

Eu: Florine, mergem inapoi in Eforie.

Florin: Ce ma? De ce?

Eu: Il cautam pe Plesu.

Florin: De ce dracu' nu am fost si dupa el??

Eu: Nu stiu frate, sunt sanse sa fie inca in viata.