Instinct de supravietuire

Alti supravietuitori

Eu:.... ce am facut...

Florin: Nu e vina ta.. nu e a nimanui

Eu: ...

Plesu: Cine era?

Eu: Era un prieten, ERA..

Florin: Pune.l in masina si il ingropam cand ajungem. Daca a murit asa, macar sa nu il lasam sa fie mancat de cadavre..

I.am tarat corpul in masina si am pornit la drum. Nu mai aveam mult pana la baza, masina gonea cu viteza pe sosea lovind din cand im cand monstrii care ieseau in cale. De fiecare data cand izbeam cate unu' din ei un zambet mic mi se schita pe fata. Parbrizul era plin de pete din lichidul cadavrelor, iar vizibilitatea din ce in ce mai redusa. Nu voiam sa pornesc stergatoarele, voiam sa il umplu de lichid pana nu mai vedeam nimic, apoi le porneam. Asa am facut pana am ajuns in oras. Un fum negru iesea dinspre partea unde era baza. Am apasat acceleratia pana in podeaua masinii si am ajuns repede.

Eu: Ce dra..

Nu am apucat sa termin propozitia fiind intrerupt de o explozie. Intre masina si baza era o distanta de doua strazi asa ca nu am patit mare lucru, doar un zgomot asurzitor in urechi.

Florin: Repede! Porneste! Sa.i gasim si pe ceilalti!

Am pornit incet spre baza cuprinsa de flacari si am inceput sa cautam prin mormanele de caramizi.

Eu: Toti morti! Unde sunt tibi si ceilalti? I.ati gasit voi?

Florin: Nu, pe ei nu. Nici pe majoritatea care era aici. Doar cativa si astia morti de dinainte, sunt plini de gloante, femei, copii...

Plesu: Probabil alti supravietuitori..

Eu: Nu probabil, sigur! Nu cred ca au invatat cadavrele sa impuste. Cum cacat ni s.a intamplat fix noua asta?! Trebuie sa.i gasim..

Florin: O sa.i gasim, sunt urme de roti pe drumu' ala. Au pornit in viteza si au derapat la curbe. Au lovit si cabina aia de telefon.

Eu: Aha, nu luam dupa urme si ii prinden!

Plesu: Si dupa ce? Sigur sunt multi. Nu cred ca facem fata. Poate sunt aia pe care i.am vzt in Eforie, daca ei sunt, nu o sa rezistam..

Florin: Nu conteaza, tu ai reusit sa te ascunzi, vedem cum facem..

Am urcat toti in masina si am plecat luandu.ne dupa urmele lasate de masina lor. Era sigur o masina modificata, urmele erau foarte late si pronuntate.

Florin: Incetineste! Uite in fata o masina.

Plesu: Si ce masina! Daca punem mana pe ea, nu mai avem nevoie de o baza.

Eu: Ba avem, oricat de bine ar fii asta, si chiar e, o baza nu strica.

Am oprit dupa un colt si am pornit incet spre masina care lasase urmele.

Era goala. In fata ei era un hotel imens. La intrare erau doi oameni, fiecare avea o arma automata. In spatele lor era un lift prabusit si langa scari.

Florin: psst. Bai, cum facem?

Plesu: Habar n.am..

Eu: simplu, poti sa vezi ca nu stau pe loc, fac ture. Fiecare tura dureaza cam 20 de secunde dus-intors si se intalnesc in acelasi punct, la intrare, o miscare mai proasta nu puteau sa faca. Fii atent!

Am asteptat sa se intalneasca, iar apoi,cand au reinceput tura l.am impuscat pe cel din dreapta,apoi pe cel din stanga. Am avut mare noroc ca Macelaru' mi.a dat un pistol cu tot cu amortizor.

Eu: Simplu.. Hai sa mergem

Ne.am indreptat incet spre usi si ne.am ascuns dupa peretii de la intrare. Ne.am uitat in ce mai ramasese din receptia hotelului si am urcat pe scari verificand fiecare etaj si adunand ce mai ramasese prin minifrigiderele din unele camere. Ajunsesem pe la ultimele etaje, desi urcasem multe scari, nu aveam voia sa fim obositi.

Eu: psst! Uite acolo, e unu' in fata unei camere.

Florin: Il rezolv eu. Da.mi pistolu'

A luat arma si a tras din prima fix in cap.

Eu: Ce tinta ai..

Florin: Eh..

Ne.am apropiat incet de camera si dintr.o lovitura de picior am deschis usa!

Eu: Tibi!