Totul se schimba

147 10 2
                                    

Eu: Tibi! Esti ok? Te simti bine?

Tibi: Da.. doar ca, l.am omorat pe tipul asta...  nu era nevoie.... sunt un crminal...

Eu:Era nevoie, peste cateva minute ar fi fost ca toate mortaciunile de aici. L.ai scutit de un chin...

Teo: De ce dracu' ai facut asta? Andrei era fratele meu.  Nu trebuia sa faci asta. Puteam sa il vindecam.

Ionut: Nu nu am fi putut. O data ce esti infectat nu mai scapi.

Florin: Nu mai conteaza. a facut.o si gata... Hai sa mergem. Nu putem sta mult aici.

    Eram la jumatatea drumului pana la baza si se facea seara. Trebuia sa ne ascundem undeva neaparat pana nu se intuneca de tot.

Eu: Se face noapte, hai sa intram in casa aia. Stam peste noapte acolo si plecam cand se lumineaza.

Florin: Mai bune ne grabim si anungem pana se intuneca

Eu: Nu avem cum, e prea tarziu deja. Nu cred ca vrei sa fim prinsi de cadavre pe drum.

Florin: Bine.. Cine sta primul sa pazeasca?

Ionut: Stau eu primul de veghe.

    Casa nu era foarte mare, dar asta era bine, era mai usor sa o "curatam" de cadavre . Am intrat toti in casa, Eu si cu Florin primii , Tibi si Ionut dupa noi si apoi ceilalti. Erau doar doua cadavre, nu a fost foarte greu. Le.am spart capetele si i.am tarat afara langa celelalte din strada.Cand venise randul meu sa stau de veghe am inceput sa fac o harta cu posibile ascunzatori in oras. Aveam nevoie de ea in caz ca ni se intampla iar ceva ca asta, sa se intunece pana sa ajungem acasa. Statusem pana dimineaga storcandu.mi creieri de posibile locuri in care ne putem ascunde si de unde putem lua si niste mancare.

Eu: Trezirea! Trebuie sa mergem.

Tibi: Am dormit chiar bine aici. Ba, stai! Unde.i Teo?

Ionut: Cacat! Ne.a furat din mancare si a luat bata lu' Bogdan.

Eu: Da.o dracu' de bata. Am gasit mai devreme un cutit mare de macelarit aici. Doar ca ne.a luat din mancare...

Nu trebuia sa.l luam cu noi...

Geaner: Cand ne.am adapostit cu el parea de incradere... Acum ce facem?

Eu: Mergem acasa. Avem si acolo destule.

    Zilele treceau si noi ne schimbam din ce in ce mai mult, devenisem mai maturi si stiam sa luptam mai bine. Dar in acelasi timp si mancarea se imputina pe zi ce trecea. Trebuia sa mergen in cealalta parte a orasului sa cautam si acolo. Era destul de periculos dar nu puteam sa murim de foame.

Florin: Incepem sa ramanem fara mancare! Ce facem?

Eu: Simplu. Mergi cu mine sa luam spargem o masina si plecam cu ea pana acolo.

Florin: Ok, plecam imediat.

Eu: Intre timp, voi mai cautati prin apropiere si incercati sa baricadati casa cat mai bine.

    Am gasit pe strada casei lui Florin o masina cu suficienta benzina sa putem sa mergem si sa ne intoarcem si inapoi. Sparsesem bordul si am reusit sa o pornesc conectand firele. Eu am condus pana acolo si am intrat in primul magazin de acolo. Aveam nevoie sa fim foarte atenti sa nu cumva sa declansam alarma magazinului, daca mai functiona,sau cel putin sa nu atragem atentia. Am adunat cat de multe am putut si am vrut sa ne indreptam spre iesire. Pe strada aia trecea un grup de cadavre chiar cand am vrut sa deschid usa

Eu: Ascunde.te repede! Daca ne vad s.a terminat pentru noi.

Florin: I.am vazut! Acum taci! O sa ne auda...

    Am stat ascunsi ceva timp pana au trecut cadavrele, in timpul asta Florin era atent la ei, iar eu imi admiram arma gasita in casa aceia. Era destul de mare si de grea, dar ma puteam descurca, invatasem cum sa o folosesc in avantajul meu.

Florin: Au trecut. Hai sa mergem repede! Conduc eu pana acsa de data asta.

Eu: Bine, ti.ai umplut rucsacul cu mancare?

Florin: Da. Tu?

Eu: Da. E plin , putem sa plecam. Hai repede la masina.

    Drumul pana acasa a fost mai lung decat cel pana aici, pentru ca cadavrele deveneau din ce in ce mai active si mai multe asa ca era destul de dificil. Am ajuns pe seara acasa. O data ajunsi acasa am ramas uimit in timp ce priveam cat de bine au reusit sa baricadeze casa in timpul asta. Au pus caramizi si cauciucuri de la masinile din apropiere pentru a sustine gardul daca am fi fost atacati de un grup mare de monstri sau de alt grupa de supravietuitori. Au astupat geamurile, lasand doar cate o portiune mica neacoperita, aveam nevoie sa putem privi afara.

Eu: Ati facut treaba buna. Arata chiar bine si este si bine construit

Tibi: Da, mersi! A durat ceva. Am terminat chiar inainte sa ajungeti voi. Ati adus mancare?

Eu: Da! Doua rucsace mari pline. O sa ne ajunga destul timp, pana vom mai gasi.

Ionut: Foarte bine! Hai sa intram. Mergem sa mancam ceva si dupa vedem. Maine avem multe de facut. Trebuie sa terminam de baricadat si sa gasim benzina pentru masina.

Florin: Adevarat. Hai inauntru!

    Am intrat toti, am mancat si apoi ne.am facut planuri despre ce trebuie sa facem urmatoarele zile si de unde putem lua ce ne trebuie.

    Lucrurile incep sa se schimbe in bine!


Instinct de supravietuireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum