Instinct de supravietuire

Largirea Orizonturilor

    Era in jur de 2:30 dimineata, eu ramasesem de veghe in timp ce ei dormeau. Stateam pe balcon si ma uitam la casele parasite care, candva, erau locuite de oameni. Ma invaluia un sentiment de tristete, gandindu.ma si sperand ca parintii mei sunt bine si ca voi ajunge cumva la ei. Vedeam niste creaturi care mancau dintr.un cadavru de ceva care a fost o data, un om.

    Florin se trezeste si imi spune: Ce faci? Nu ai putut sa dormi?

Eu: Nu , doar ca am ramas sa supraveghez zona. Nu vreau sa ne trezim invadati de cadavrele astea

umblatoare.

Florin: Da, ai dreptate, o sa raman eu aici, tu du.te si dormi

Eu: Mda , asta o sa fac

Florin: Ba!

Eu: Ce.i?

Florin: De acum imi spui Sn0vlv

Eu: Serios? De ce ti.as spune asa?

Florin: Glumeam ma , asa imi puneam numele pe jocurile de pe calculator inainte. In fine. Du.te si culca.te.

Eu: Ok, ok

    A doua zi dimenata l.am gasit pe Florin dormind langa noi si pe restul dormind bustean. I.am trezit si le.am spus: Haideti , treziti.va, trebuie sa mergem sa cautam mancare si poate mai gasim alti supravietuitori. E mai bine sa ne marim grupul.

Ionut: Da, bine , are dreptate. Trezirea!

Eu: Hai, pregatiti.va , afara e plin de cadavre umblatoare.

    Am inceput sa ne plimbam prin cartier si sa luam tot ce ne putea folosi. Gasisem mancare , apa, arme.

    Eu gasisem o bata de fier , Florin un cutit mare pentru taiat carne, Tibi un topor si Ionut un lant pe care il folosea pe post de bici.

    Desi aveam arme nu eram in siguranta, ne trebuia ceva mai puternic, de preferat pistoale, oricum, chiar daca am fi gasit ar fi trebuit sa invatam sa tragem si am consuma gloantele si am si atrage multi monstri. Am inceput sa cautam supravietuitori, dar la inceput nu prea am avut noroc. Dar, peste catva timp in care am tot cautat, am gasit un grup de patru oameni, doi copii, fosti colegi de clasa si doi adulti. Era bine ca am gasit oameni mai mari, dar, dupa cum se pare, erau mai speriati decat noi.

Unul din adulti: Sunteti muscati? Puteti sa ne ajutati? Erau peste tot, o sa vina dupa noi. Ajutati.ne!

Eu: Gata! Calmeaza.te! O sa va ajutam. Aveti arme?Ati omorat pe cineva pana acum?

Primul adult: Nu , nu avem arme si nu am omorat pe nimeni, i.am gasit pe copiii astia si ne.am ascuns aici.

Eu: Copiii astia sunt prietenii nostri. Serbi, Geanere? Sunteti ok?

Serbi: Da, suntem bine dupa cate vezi, trebuie sa creem o baza si sa ne putem adaposti acolo.

Florin: Avem deja una, e la mine acasa Avem mancare si apa. Putem sa avem incredere in astia doi mai mari?

Al doilea: Da, vrem doar sa primim ajutor. Numele meu e Teo, celalalt e Andrei.

Eu: Bine , eu sunt Bogdan , el este Florin, el e Tibi si celalalt e Ionut.

Geaner: Si spuneati ca baza e la Florin acasa?

Tibi: Da, acolo e, hai sa mergem mai repede, pana nu ne prind chestiile astea.

Eu: Exact, hai sa mergem.

    Eram in drum spre baza si incercam sa ne ferim cat mai mult. Pe drum am fost atacati de un grup de cadavre si am fost fortati sa luptam cu ei. Le.am slart capetele doar ca din pacate unul din adulti a fost prins si infectat. A fost nevoie sa il omoram...

    Tibi a ridicat toporul deasupra capului tipului aluia si a lovit. Cadavrul omului a cazut langa celelalte si a devenit unul dintre ei..

Eram niste criminali...lumea asta ne transforma, cel putin era nevoie de asta pentru a putea supravietuii...