A dangerous duet | Jimin ff

Capitolul 7

Următoarea zi m-am trezit pe jos îmbrățișând piciorul de la masa din living. Soyeon dormea linistită pe canapea.M-am ridicat in picioare recăpătându-mi echilibrul după ce am amețit puțin de la tot alchoolul  de aseara. M-am dus să-mi iau ceva de băut din bucătărie fiind întâmpinat de Tae pe blat fâțâindu-se și căzând până la urmă pe jos.
Tae: Aish. A zis scărpinându-se la cap.
Y/N: Neatza. Dormit bine pui?
Tae: Să nu mă mai lași niciodată să beau atâta alchool. A zis întinzându-se înapoi pe podea.
Y/N:Notat. Ridică-te avem școală.
Tae: Nu. Tu ai. Eu nu vin.
Y/N: Sigur că da.... am zis dându-mi ochii peste cap.
Mi-am terminat apa din cana și am trezit o pe Soyeon. După m-am dus sus să îi trezesc pe băieții însă m-am gândit de doua ori și am ales doar să bat la ușă.
Y/N: Băieți trezirea! Namjoon trebe să plecăm. Nu mă faceți să intru peste voi, chiar nu vreau sa fiu nevoită să fac asta.
După vreo 3 minute de bătut la ușă îmi  răspunde un Namjoon morocănos spunându-mi că nu o să vină azi.

După ce am făcut un dus și ne-am pregătit eu și Soyeon am plecat la școală, deoarece băieții au ales să stea acasă.
Y/N:Am să stau puțin dupa ore să nu mă aștepți.
Soyeon:Ce faci după ore?
Y/N:Mă duc să dansez puțin trebe să mă  pun înapoi pe picioare nu am mai dansat de 5 luni. Nu mai rezist de nerăbdare.
Soyeon:Haha am înțeles. Pai iți scriu după ce termin orele că  mi-ar plăcea să rămân  și eu după școală în sala de muzică să  compun puțin.Ce oră ai?
Y/N:Bine atunci.Chimie tu?
Soyeon:Desen.
Y/N:Of norocoasă. Atunci vorbim după ore bye.
Soyeon: Pa.

Ziua s-a terminat aproximativ rapid orele nu au fost atât de plictisitoare pe cât aș fi crezut. După ore m-am dus în  sala de dans însă am avut surpriza să văd 3 persoane dansând. Erau acei băieții din cantina.

După ce muzica s-a terminat însfarsit unu dintre băieți m-a observat .
Y/N:.. N-am vrut sa întrerup. Scuze. Pot să repet cu voi?
???: D-. A vrut să zică băiatul cu păr  blond însă a fost întrerupt de băiatul  cu parul negru care parcă avea numele de Jimin.
Jimin:Nu. Nu, nu poți. Poți să rămâi noi oricum trebuia să plecăm. Nu-i așa băieți? Zice el întorcându-se cu fața  spre ei.
???:Da, așa e haide kookie. A zis după o pauză de liniste oftând băiatul cu părul  blond.
Jungkook: Dar... a vrut sa zică baiatul numit "kookie".
Jimin: Dar nimic. Haide acum! A zis Jimin părând nervos.
Dupa ce băieții au iesit foarte confuză de situatie, am început să mă  încălzesc și să dansez.

Soyeon POV

După ora de fizică mi-am adunat lucrurile si m-am îndreptat spre sala de muzică. I-am dat mesaj lui Y/N zicându-i că după ce termină să vină în sala de muzică că o să o aștept aici. Holurile au început să fie pustii aproape toți elevii terminându-și orele
Când eram aproape de ușă mi-am băgat telefonul înapoi în buzunar și am deschis usa. Atunci sunetul pianului mi-a umplut urechiile. Era o melodie lenta, tristă.

Am stat nemiscată la usă privind persoana care era întoarsă cu spatele la mine neobservându-mi prezenta. Avea părul verde, purta o geacă neagră aceeași culoare fiind și blugii. Am intrat înăuntru inconștiență lăsând ușa să se trântească sunetul acesteia speriându-l pe băiat, acesta ridicându-se instant în picioare.
???: Cine ești? S-a repezit necunoscutul spre mine.
Soyeon: Aceasta ar fi întrebarea mea pentru tine. Nu te-am văzut prin liceu nu înveți aici așa-i? Ce cauți aici?
???: Nu e treaba ta. Vocea lui era groasa parca răgușită. Am menținut contactul vizual. Ochii lui erau căprui închiși, gata să se închidă la cât de somnoros pare băiatul, totuși privirea lui era dură
Soyeon: Imi place cum ai cântat. E piesa ta,nu am mai auzit-o până acum? Am zis rupând contactul vizual analizându-i corpul. A observat că pe mână avea aceiași pasare ca cei din grupul lui Jimin. Acesta mi-a observat privirea și și-a tras mâna la spate.
Soyeon: Il cunoști pe J-
Am vrut să întreb însă telefonul lui a început să sune în spatele lui auzindu-se o voce disperată care striga.
???: Aish. Nu mai striga tâmpitule că vin acum. După ce a închis apelul s-a întors fiind gata să plece, însă l-am prins de braț.
Soyeon: Cum te cheamă?
Și-a întors capul spre mine privirea lui îmblânzindu-se pentru prea puține  secunde însă a fost posibil observabil. Și-a tras mâna  din strânsoarea mea și a plecat fără alte cuvinte.