Din nou eram in camera mea. M-am ridicat din pat si m-am uitat pe geam ploua. Eram de 167 de zile în acest loc, însă este prima dată când ploua.
M-am îmbrăcat și am pornit spre școala. Străzile erau la fel de pustii însă acuma că ploua arată și mai posomorât. Am ajuns la școala și m-am dus in curte ca să-l văd pe el, chiar dacă speram să nu fie acolo dansând în ploaie că ar putea să răcească și nu vreau asta. Nu i-am vorbit niciodată însă este singura persoană din acest oraș pustiu și nu vreau să dispară să rămân singură.
M-am dus grăbită spre curte însă nu era acolo... asta înseamnă că sunt singură?
Totuși nu mi-am pierdut speranța. Am căutat în câteva clase până am ajuns în cantina unde l-am văzut. Un zâmbet mi-a luminat dintr-o dată fața. Era acolo, dansa din nou, pe o piesa lenta plină de durere iar mișcările lui exprimau perfect fiecare vers.
Eram prinsă în gânduri și nu mi-am dat seama că sa oprit din dans numai atunci când l-am văzut că se apropia spre mine.
M-am uitat la el si nu înțelegeam ce avea de gând să facă. Și-a ridicat mâna și mi-a șters lacrimile care imi pătau obrajii. Nici nu mi-am dat seama că am început să plâng. Am tresărit la atingerea lui.
???: Nu mai plânge. Nu-mi place să te văd asa. Vreau sa zâmbești cum zâmbeai o data. Poti să faci asta pentru mine? Imi pare rau. Te iubesc. Să nu te mai apropii de mine.
Vocea lui era blândă și tristă, cred că plângea însă nu pot să-ți, spun fața lui înca era neclară pentru mine.
Mi-a mângâiat obrazul și-a dispărut la fel ca toata lumea care mă înconjura de 167 de zile. Totul devenind negru pentru un moment care părea săptămâni pentru mine.
Mi-am deschis ochii însă i-am închis repede la loc după ce o lumină puternică albă m-a lovit.Când ochii mi s-au adaptat la lumină i-am deschis și m-am uitat prin jur. In stânga mea era un aparat care scotea sunete care începeau să devină enervante, însă ce m-a speriat cu adevărat a fost un strigăt.
???: O Doamne s-a trezit.Te-ai trezit. Mă duc sa chem un doctor. Stai!
CITEȘTI
A dangerous duet | Jimin ff
Fiksi PenggemarNu am să vorbesc cu tine pentru că ai să dispari. Și totuși când te-am văzut cu adevărat nu am putut să-ți zic nici măcar un cuvânt, însă... mi-ai spus tu.