Amintiri Din Interbelic

10-11-1920

În întunericul gros si pustiu doar un felinar mai luminează cărarea troienita.

Gerul s-a instalat rapid in luna noiembrie, aducând cu el roiuri de fulgi care dansează în văzduhul necunoscut.

O mica cărare duce catre coltul străzii
la o căsuță înconjurată de un gard improvizat. Se aud pașii grei a unor siluete înghesuite una in alta. Haina lungă atingea zăpada formând modele neînțelese. Brațul lui atingea îngrijorător umărul ei înfrigurat.

Lumina felinarului surprinde chipul bărbatului, scoțându-i in evidenta secretele, durerile si fericirea pe care le ascundea sub culoarea albastră a ochilor. Se priveau, iar un abur cald se ridică din mijlocul lor in aer.
Deodată, liniștea este străpunsă de plânsul unui bebeluș. Ecoul răsuna în tot văzduhul neștiut.

Mergând amândoi, cu pruncul învelit bine si protejat de atingerea iernii se grăbeau către căsuță. Bebelușul tăcu, se liniști, iar atunci viata lor împreună abia începuse.

O mână delicata atinge clanța, iar cu o mica reținere, intra fiind urmată de bărbatul înalt.Copilul, deja adormit se afla intr.un pătuț de paie. S.au luat în brațe, iar ochii lor înlăcrimați isi spuneau taine. Camera era slab luminată,iar intr.un colț, sus, sta o lumânare spânzurată, care își sacrifica existenta pentru ceilalți. Un adult si mai degrabă o copilă, gustau din amarul vieții încercând să formeze o familie.
Multe întrebări se zăreau pe chipul ei, dar David stia cum sa isi pastreze toate răspunsurile ascunse. *Este o taină, ceva de nepătruns,o enigma* ii trece prin gand Ioanei. Un zâmbet sincer i se zărește pe fața obosită, formând in coada ochilor cateva crestături.Încercând din greu să se stăpânească ii apuca brațul drept, il trece peste umerii ei, iar mai apoi se balanseaza încet.

Câteva lemne si crenguțe asteptau linistite într-un colț gata sa fie jertfite. Camera obscură se încălzea, iar amintirile se derulau încet in mintea lui David.
Din timpul verii, atunci când stătea pe prispa bunicii cu burta la soare, mirosind cana cu lapte cald venită direct de la ugerul vacii, adierea blândă a vântului și razele de soare care îi înțepau fața. Era fericit.
Pentru câteva minute uitase complet de copilașul găsit intr-o cutie de carton in spatele unei magazii derăpănate.

Un întuneric învăluia căsuța slab luminată, iar în acel moment doar visul dăinuia. Speranta era chiar acolo, lângă ei, în pătuț.