Amintiri Din Interbelic

14-01-1920

Sub un poduleț dărăpănat o adunătură de cerșetori stăteau cu mâinile întinse spre un butoi metalic din care ieșea foc pentru a se încălzii.

Pe deasupra, trecea o caleașca cu doi cai țanțoși împroșcând zapada in laturi. Birjarul spune vreo două înjurături cerșetorilor, iar mai apoi falnic da un bici pe spatele cailor. Aburi grei ieșeau din narile lor, încălzind pentru câteva secunde aerul sugrumat de ger. Doar ecouri de râsete se mai aud in urma caleștii.

Prin geamul înghețat se zărește un chip de domniță, iar langa ea un bărbat înțepat care prin glumele lui încearcă să destindă admosfera deprimantă de iarna.

-Vai,domniță, dar greu mai este sa te mulțumesc! Spune Ion cu putina răutate. As vrea sa fi și tu pentru câteva minute in locul meu și să te privești! Ești minunata, nu cred că am mai văzut vreo femeie că tine.

Într-adevăr, era o femeie de o rară frumusețe . Îmbrăcată intr.o rochie de mătase rosie, cu o croiala foarte simplă și elegantă, dar fara vreo pretentie, parul blond, auriu ca spicele grau, ondulat natural prins cu o agrafa, dat după ureche. Ochii îi avea albaștrii și profunzi, fruntea ganditoare, chipul puțin cam dolofan și de o nuanță rozalie exprima pasiune lăsând să se vadă și o urmă de trufie.

-Stai fara grija Ioane, nu cred că sunt prima și nici ultima căreia îi spui asemenea cuvinte. Vasă-zică nu vrei să îți introc complimentele? Spune Rodica cu puțin tremur în voce.

-Mai avem puțin și ajungem, draga mea! În câteva minute vei scăpa de compania mea supărătoare, spuse cu glasul stins. Nu ești deloc îndurătoare cu sărmanul tau verișor! Tocmai de la Brasov te-am insotit doar că să ajungem împreună la mare,in Constanta. Încet își încrucișează mâinile.

Oftând, se lasă ușor pe spate și apuca coltul rochiei.

-Nu mi-am mai văzut părinții de 2 ani! Cu îngrijorare în privire își șterge o lacrimă care se prelinge ușor, ajungând până la bărbie.

-Minunata dar și sensibilă! Ce sa mai spun, ești femeia perfecta! Am un prieten pe care vreau sa ți-l prezint.O să îți placă, multe femei sunt moarte după el, așa că nu rata ocazia, ai deja 18 ani. Afișând un zâmbet in colțul gurii.

Fara sa mai spună nimic, Rodica dă din umeri și face un semn cu mâna.

Privind spre geam, surprinde casele cu aspect rural din paiantă, lemn sau cel mult piatra, la construcțiile masive din cărămidă similare ca mod de construcție oricărui oraș european.

Lumea arată atât de sumbra se gândea Rodica.

Ajunsi in fata unei piețe, undeva într-un colț Rodica zărește cu coada ochiului un tânăr, cu parul castaniu de o intensitate admirabilă. Sculptura fetei era impresionanta, greu găseai un băiat cu trăsături aproape feminine. Câteva urme de funingine ii conturau pomeții scotandu-i in evidenta masculinitatea. Ochii migdalați îi oferea un aer superior, chiar daca era un țăran care doar vindea paine.

Rodica, oprește trăsura, iar cu 1 leu se duce țintă la el pentru a cumpăra un kilogram de pâine. Privirile li se intalnesc iar limba i se impleticeste. Rămâne mută pentru câteva secunde, devenind roșie în obraji, fara să își dea seama zâmbeste descoperindu-si dinții albi ca laptele.

-Un kilogram de pâine, va rog! Spuse ea cu vocea tremurândă.

Urmarindu-i atent fiecare mișcare, fara că el sa observe, Rodica își lasă panglica roșie de la încheietura mâinii pe masa.

E atât de frumoasă, își spuse el în gand. Nu am mai văzut-o, mă întreb cum de a ajuns să îmi cumpere pâinea . De-as avea norocul să descopăr o avere, as luat-o imediat de sotie.

Ion o urmează cu pași uriași repezindu-i haina de blana pe spatele ei firav.

-Haide, scumpă verișoară! Din toate piețele din oraș, chiar la aceasta te-ai nimerit? De unde cumpăra toti țărănoii ăștia infecți? Haide doar, nu mai avem mult și vei gusta delicatesele speciale ale mătușii.*stă nemișcat nedumerit*

-Scumpul meu Ion, lasă-ma sa termin socoteala și mai scuteste-ma de comentariile tale inutile. *Încruntând sprâncenele*

Vă mulțumesc mult!

-Cu placere,Doamnă! Spuse bărbatul zâmbind.

-Domnisoara, te rog! Luând pâinea și repezindu-se la trăsură.

Băiatul ramase nedumerit. Cum de a venit un așa înger sa cumpere pâine fix de la el?

Uitandu-se pe masa,observa panglica. O luă în mâini, iar în mai puțin de câteva secunde o și ascunde în buzunar. Poate o fi un semn*se gândea*

E întuneric ca-n mormânt, dincolo de usa casei geme surd viscolul de ianuarie. Pe creanga unui brad stă un pițigoi. Ochii ii sunt ca doua boabe de mărgele negre,pieptul albastru ca un petic de cer. Urmărind cu atentie domnița care coboară din caleașcă,ciripește.

Ușa se deschide cu un scârțâit, iar mai apoi Rodica, împreună cu Ion isi croiesc drum către sufragerie. Amândoi, privesc cu nedumerire la bătrâna care stătea nemișcată, cu mâinile împreunate pe genunchi tinand in mâini o ceașcă cu ceai aproape rece.

-Rodica, fata mea dragă! Cat timp te-am asteptat, izbucnește deodată in lacrimi bătrâna. Haide, vino repede lângă foc sa te încălzești. Ce mult te-ai schimbat, acum esti mare,dar oare cat timp a trecut, doi ani? În ciuda strădaniilor ei de a se abține, șiroaie de lacrimi curg printre ridurile ei de femeie avută.

-Mă scuzati, doamnelor. Nu vreau sa va stric atmosfera cu prezența mea masculină, asa ca va voi lasa sa povestiți. Dacă aveți nevoie de mine, voi fi sus, în camera mea. Spuse ridicandu-se deodată si urcând cu pasi repezi scările de lemn prăfuite.

- Dragă maică, de mult nu ne-am văzut si am simtit cum mi se rupe inima de dor, mult timp am stat despărțite. Dar, dragul meu tătuc, unde își mai pierde vremea?

- Este sus, spune cu un oftat greu. Dar, te rog mult sa il vezi de dimineata, abia a adormit. Toată ziua cu rachiul in mână și ma face sa mor mai repede! În fiecare zi ii spun ca ma baga in pământ, sa ma omor cu zilele! Lăsând cana pe măsuță si punându-si mâinile la ochi într-un mod dramatic.

O bucată de vreme au stat la povesti, iar mai tarziu Rodica isi croieste drum până în camera ei, care se află la parter, aproape de bucătărie. Era o casă destul de modestă pentru oameni atat de bogati ca ei. Marmura geamurilor reflecta razele lunii pe perete, unde se formeaza jocuri de lumini.

De ce am lăsat acolo panglica? Dacă mă va considera o femeie ușuratică. Poate ca nici nu a observat-o. Se gândea Rodica schimbându-se în cămașa de noapte.
Privindu-se în oglindă,își aranjează putin buclele, iar mai apoi trage peste ea plapuma rece peste trupul înfierbântat.