Amintiri Din Interbelic

Marea Veste

Rodica își coboară neauzit pe podea un picior desculț, iar mai apoi pe al doilea, se ridică sprijinindu-se de sobă. In timpul nopții aceasta s-a răcit,căldură s-a dus, podeaua ii arde tălpile.

S-a trezit când încă era intuneric, lună străvezie veghea orașul adormit, iar lumina stelelor dinaintea zorilor pălesc. Totul este liniștit în oraș, nu este mare vâlvă.

Câțiva măcelari pregătesc bucățile de carne pe care le vor vinde in piata. Slănina, șoriciul dres cu sare, cârnații grași aștept în magazine să fie cumpărate.

*Se aude forfota în oraș*, își spune
Rodica, *mai bine mă imbrac.*

Uitandu-se pe fereastră zărește două păsări care încercau să își facă un cuib sub streașină.

*Cam târziu pe vremea asta*,se gândea Rodica. *Păsările par atât de fericite, chiar daca împrejurările nu sunt favorabile. As vrea sa fiu și eu una. Fără frica, să mă avânt in neștiut.* Scoțând un oftat.

-Draga Rodica, te-ai pregătit? Vino la masa până nu se răcesc bucatele.

Spune batrana cu vocea parca sugrumată

-Imediat mama! Iar într-o secundă apăru de braț cu verișorul ei, Ion.

-Săru'mâna stimată doamnă și domnișoara. Vad că ai pregătit deja mâncarea mătușa, harnica mai ești! Trăgandu-i scaunul Rodicăi.

-Vai,ce gentelman! Așezându-si șervețelul in poala. Mulțumesc mult.

Din fundul casei se aude un mormait ca de urs. Un scârțâit lung de usa și un val de mirosuri combinate ieșeau din grotă. De la coniac scump până la vișinată data de pomană.

După accidentul din război, mosul nu și-a mai revenit nici fizic, dar nici psihic. Acumulase multa răutate in el fata de sistem, iar de fiecare dată când deschidea ochii înjura oamenii care îi făceau curat in camera.
Uitase că, astăzi era ziua în care fata lui sosea tocmai de la Brasov. Ii auzi glasul, așa că se umplu de rusine inercand sa dea două pufuri de parfum să-si mai estompeze mirosul îngrozitor.
Apucă bastonul cu mânerul de argint, *îl folosesc doar la ocazii speciale*spuse în mintea lui și își face apariția.

*Ce as putea sa mai fac să își schimbe atitudinea? Într-un fel are tot dreptul să facă asta, rămas beteag din armata, copii toți plecați de acasa. Omul se simte singur și vrea să își innece amarul, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi facă zile fripte mamei, *gândea Rodica, schițând un zâmbet deprimant.

Încet,cei trei meseni privesc moșneagul care vine agale, iar împreună cu el un sunet de baston surd.

Ridicând privirea rece către fiica lui, se așează la masa spunând un scurt "Buna dimineață"

-Iar ești mahmur! Spuse baba încrucișând mâinile și dadandu-si ochii peste cap.
Uite, a venit fata noastra! Nu poți să te abții deloc? Îndesând in gura două bucăți de jumeri.

Rodica privind uimită, împinge scaunul înapoi, se ridică în picioare,  merge direct la tatăl ei și îi dă o sărutare pe frunte.
Apoi, intr-un mers legănat, se așează la masa și începe a manca.
Ion îl salută din cap pe unchiul sau și soarbe din cafea.

-Rodica, am să îți spun ceva. Nu vreau sa te împotrivești sau sa fugi de acasă așa cum ai mai facut. Spuse mosul cu un glas răgușit stergandu-se la gura cu un șervețel. Am aranjat sa te măriți cu un mare bogatan. Zise mosul din scurt.

Baba face ochii cat cepele, iar apoi se îneaca cu o bucata de sorici.