Amintiri Din Interbelic

Profira si Haiduc

Cerul, de o nuanta movalie, anunta venirea ploii. Fecioarele, auzind tunetele se grabesc sa adune rufele de pe sarma.
Babele care stau in strada, isi ridica mainile noduroase din san si merg catre adapost.
Una, inaltandu-si ochii umflati catre cer spune: când nu se vede la apus o sprânceană luminoasă, s-așteaptă să vină o vreme frumoasă, iar mai apoi scuipa in vazduh facandu-si cruce. Deodata, cerul se umple de nori, iar cateva picaturi de ploaie cad direct pe pamantul infierbantat. Mirosul de iarba combinat cu pamantul ud transmit o stare de somnolenta.

Profira, stand cu nasul lipit de geam, asculta cantul ploii. Cu privirea atintita spre copaci, deseneaza forme pe sticla geamului deja aburita de respiratia ei calduroasa. Mirosul de ciorba o atrage catre bucatarie, acolo o zareste pe Ioana, care afisand un zambet larg pe fata framanta o coca.

-Ce mancare faci acolo, mamuca? spune Profira*punandu-si mainile la spate rusinoasa*miroase bine.

Stergandu-si fruntea de transpiratie, o ia in brate si o pune pe masa șubredă de lemn.
Clatinandu-se usor, ii sopteste la ureche:

-Sti ce zi e azi Profira?

Incruntand din sprancene,incearca sa isi aminteasca.

-Una speciala vad, dar nu stiu. *incrucisandu-si mainile.*

-Este ziua lui tata. I-ai pregatit un cadou?
zise stergandu-se de faina.

-Faci scovergi? Si pui si gem peste? Si zahar vanilat?
Spunse incercand sa isi astampare datul din picioare.

-Da ,da! Hai, Fuguta in camera si vezi-ti de treaba! Cand o-i creste mai mare ai sa fugi cand te chem sa ma ajuti. Dand-o jos de pe masa, o scutura de faina si ii aranjeaza coditele. Te chem cand sunt gata. Aseaza o oala de tuci plina cu untura peste plita incalzita de jar.

Strambandu-se usor fara ca mama sa observe dă iama in pat.

Camera era destul de simpla. Cateva mazgalituri pe pereti in forma de floricele facute de Profira in ascuns pentru a o surprinde pe mama. O bucata de oglinda sparta atarna in coltul camerei, culoarea peretilor fiind gri, acoperiti in unele colturi cu urme de mucegai. Pe jos o mocheta pe care Ioana a primit.o ca zestre atunci cand s.a maritat si cateva perne din puf si pene de gasca.

In mijlocul camerei este un pat facut din paie si lemne pentru sustinere.
Acoperit cu o covertura groasa, toata greutatea este sustinuta in cele patru picioare intarite de David cu cateva cuie.

Profira, acum fiind ascunsa sub patura ciuruita, punea la cale un plan pentru a-l surprinde pe David.
Se gandea la bucata de ciocolata pe care o tinea intr-o cutiuta de lemn bine protejata de ochiul altora sau la carbunele si bucatita de hartie pusa de David sub covor.

Intr-un final, decide sa renunte la bucata de ciocolata, asezand-o intr.o batista, face cativa pasi inapoi si exerseaza momentul cand ii va darui marea surpriza." Sigur se va bucura cand va putea manca ciocolata si cu scovergi". *Stergandu-si o dara de saliva care I se prelinge de la cotul gurii. *

Ploaia s-a oprit,iar un abur cald se ridica din pamanul proaspat umed. Frunzele copacilor se misca incet In pala vantului. Ultimele picaturi se scurg de pe firele de iarba. Noroiul s-a intins pe toate drumurile iar copii au iesit in strada. Oamenii isi reiau simplul trai, babele iar se aseaza pe la colturi si incep a barfi fiecare ferioara care pune pe sarma hainele la uscat.

David, fiind barbat voinic si chipes atragea privirile multor femei. De fiecare data cand ajungea in cartierul Groapa, toate femeile casatorile, pana si babele indrazneau sa ii arunce priviri care sa ii transmita faptul ca sunt interesate. El avea o singura inima,iar aceea ii apartinea Ioanei. Avea un character puternic, nu se lasa manipulat de nimeni,iar cu greu era convins.

Intr-o noapte, mai multi barbati s-au adunat la coltul strazii pentru a se organiza ca sa dea o lovitura in magazinul din centrul orasului. Cativa au renuntat la incept, au incercat sa il implice si pe David, dar el cu gandul la consecinte, nu a vrut sa infunde puscaria.

Ioana, pe langa scovergi a mai facut si cateva turte zdravene. Pe masa de lemn se afla un borcanas cu gem,o oala cu ciorba de gaina, turte si scovergi. In ochii Profirei se zarea doar borcanul cu visine.

Ajuns acasa, Davis deschide usa, si odata cu el intra si o adiere racoritoare. Profira sare din pat si se repede in fata usii. Doi ochi uriași si albatri se holbau la sacosa pe care o tinea in mana. Ioana il intampina si il aseaza la masa plina de bucurie.

Oare ce a adus tata? Ce se afla in sacosa? A miscat! A miscat! urla Profira in gura mare! A miscat singura sacosa! Tata ai adus strigoi? Asa mi-au zis copii ca se numesc.* Tinandu-si respiratia.*

- Bufnind in ras amandoi, David scoate din sacosa un biet catelus. Cu urechile lasate, culoarea de un castaniu inchis, incepe a schelalai. Ochii ca doua margele, coastele iesite in afara de slabanog ce era.

-Ce urat e, zise Profira. Dar o sa il iubesc asa cum e. Nu mami? Ridicandu-si ochii inlacrimati spre Ioana aseaza catelul in poala. O sa il numesc Haiduc. *zise mandra.*

-Gata, lasa cainele acum! treci si mananca, se raceste mancarea!* si ii pune gem pe o scovearga.*

David, fiind cu inima plina de bucurie isi umple gura de mancare ca un copil.

Soarele, incet isi pierde din stralucire, umbra copacilor se ascunde, pisicile stau tantose pe gard. Caldura este strapunsa de briza rece a marii. Valurile strapung violent malul marii, zgomotos, un stol de pasari isi ia zborul. Cu suspin, cersetorii adorm sub poduri, oamenii bogati cu mințile pline de ganduri, iar copii cu inocenta in suflet.