Amintiri Din Interbelic

Profira

Aurul a stârnit războaie, a dezbinat familii și a ucis inocenta unui tânăr.

Cartierul in care locuiau David și Ioana era unul deplorabil, nimeni nu și-ar fi dorit să stea într-un loc, pe care nici macar venirea primăverii nu îl luminează.
Felul in care erau construite blocurile, cum se așează umbra pe pământul noroios, vântul care bate din nord și îți arunca pălăria într-un morman de gunoi, tu cu teama in suflet că oricine poate venii oricând să te jefuiască.
Ulițele erau strambe, întortocheate și murdare. Casele erau de lemn cu catul întâi ieșit în afara si al doilea scoțându-si coatele peste primul .
Cu cat se înălțau mai sus, cu atât creșteau in inaltime.
Unele familii stăteau cu o pătură groasă atârnând la intrare și câteva cârpe in loc de geam.
Așa arată cartierul săracilor, numit Groapa.

Au trecut două luni de când fetița se afla in familia Petrescu. Începuse să se acomodeze, David își găsise un loc de muncă la un abator, iar Ioana renunțase sa mai lucreze, stand acasă.

Avea un gând să strângă bani și să își cumpere o alta casă sau macar sa o renoveze pe asta,dar acesta fu spulberat de economie,care era la pământ.

Primăvara venii cu greu,aducând cu ea raze blânde de căldură peste orașul Constanța.
Locuitorii din cartierele alăturate se credeau diferiți aveau scaun la cap.

Când se dădea un bâlci,erau locuri speciale pentru cei saraci, și cei care erau mai presus de ei cu doar 10 lei in plus in buzunar.
Beția și harța in fiece noapte,aproape până la ziuă erau lege acolo.
Capetele sparte erau la fel de obișnuit ca și foamea in aceste locuri.

Totusi,Familia Petrescu era fericită. Leafa lui David le ajungea până la sfârșitul lunii,iar fetița creștea voinică.

Într-o seara de primăvară rece, bruma se prelingea pe geamurile aburinde ale casei. Lutul care era pus la baza geamului pentru a susține sticla se inmuiase fiind ud,rece și cleios. David își terminase tura și se îndrepta spre casa. Cu pași grei inaintand, simțea că mai cară pe cineva în spate. Gânduri îi trecu prin cap *greutatea bărbatului de a susține o familie este de neînțeles pentru femei, In fiecare zi,traiesc cu gândul că, astăzi e posibil sa se întâmple ceva,iar mai apoi sa fiu dat afara de la lucru. * Se găsea David,trăgandu-si puloverul pe el.*

Ajungând acasa,pe un scaun,rezemată de perete o zărește pe Ioana ținând în mana fetita.
-Bine ai venit! *Spuse Ioana în șoaptă aruncând un ochi asupra lui David.* Te așteptam cu nerăbdare. Vreau sa ne gândim împreună la ce nume sa ii punem, de doua luni sta la noi, deja este fetița noastră.

-Pai și ce nume propui? Zise îngândurat.

Amandoi,uitandu-se prin camera,zăresc o bucată de hârtie în care era învelită o bucățică de ciocolata pe care scria Profira.

-Profira va fi numele ei,saltă de fericire Ioana. Va fi Profira Petrescu. Ce nume minunat! *Punând cu grija copilul in pătuț. *

-Daca tie îți place,așa va ramane! Zâmbind cu gura până la urechi.

Se luminează de ziua. Copacii sparg perdelele de ceață. Bruma se ridică,oamenii incep sa mișune. Câteva babe stau într-un colț și încep a bârfii.

- Ai auzit draga? Spuse o zgripțuroaica.
Vor sa mărească prețul la pâine în piața mare. Nu pot sa cred ce ne fac ăștia, după ce că nu avem doi bani in buzunare. Ne storc de tot, calicii.*incurcisandu-si mâinile.*

-Lasa draga, nu am murit de război și murim acum de foame. Ne-o dă Dumnezeu de toate , și dac-om muri? Asta e, bunul Dumnezeu le are pe toate in grija! *Zise una mai crestinicioasă. *

-Sa le dea Dumnezeu sa nu mai poată ducă! Zise una blestemând. Că moșu meu abia se mai tine pe picioare.

Și tot așa,vorba trecea din gura în gură,adevărul devenind minciuna.

Doi ani trecusera de la Marea Unire.,iar educația a fost ridicată la rang de politică de stat.
Școala a devenit un instrument de construcție a națiunii. Tinerii care aveau posibilitate,mergeau la studii în străinătate.
Statul a găsit bani sa clădească 1.000 de școli în mediul sătesc,și voiau să ridice țăranii prin învățământ. Puneau baza pe învățământul liceal socotind că nu oricine va merge la facultate oferindu-i cunoștințe de natura, să funcționeze în diferite locuri ale societății.
Înalta societate se plângea de țărănime și de oamenii de rând fiindcă nu știau să vorbească corect limba romana.
În școala se bazau pe activități practice, orientandu-i spre meserii care deveneau necesare mai târziu.

Dar, ce se putea lega de un cartier ca Groapa? In ochii oamenilor avuti, era doar o dezamăgire.
Înalta societatea avea aspirații înalte,încercând să țină pasul cu moda europeană.
Diferiți oameni din Europa,arhitecți,pictori,profesori învățați pătrundeau in temeliile Constanței.
Toți se fereau de cartierul dezamăgirilor,numindu-l rușinea orașului.

Profira,având acum trei ani,o fetiță harnica,care mereu mergea după fusta mamei, alintata și iubita de David a crescut că prin minune, așa cum a si apărut. Nu plângea sa le chinuie nopțile sau sa cheltuie prea mult pe mofturile ei. Cu o urma de timiditate in privire, purta voinică o rochiță care îi era mai mare cu o mărime, peticită cu bucăți din șorțul mamei. O urmărea atent pe mamă-sa. Fiecare gest era cântărit,iar atunci când se afla singura, o imita încercând să aibă același ton in voce. Începu a vorbii, se fâțâia peste tot, dar era ascultătoare. Ce spunea mama era sfânt.