Two Souls,One Love 2

4

Luhan avea o zi liberă și liniștitoare.
Se pregătise să meargă la orfelinat,să îl viziteze pe micuțul lui prieten,fiind ziua  de naștere al copilașului pe care Luhan urma să îl viziteze.

Se urcase în mașină,aruncând o privire ceasului Rolex pe care îl purta pe încheietura mâinii. Pornise mașina,iar,în scurt timp ,se opri la o cofetărie.

Intrase în clădire și o salută politicos pe fata de la tejghea.

-Bună ziua,domnule! Aici aveți comanda. spuse fata care nu părea să aibă mai mult de 25 de ani.
-Mulțumesc,domnișoară.

Bărbatul verificase tortul pe care scria "La mulți ani ,Yeonjun!".
Micuțul Yeonjun era un biet copilaș de 6 anișori care a fost abandonat de către părinții lui în acel orfelinat.

Luhan însă,voia să îi facă o mare surpriză,și spera că Yeonjun va accepta.

Ajuns la orfelinat,Luhan întră în clădire. La ușă îl aștepta Yeonjun cu un zâmbet mare pe față.

-Bună,Yeonjun! De unde știai că voi veni?
-Mereu ,în ultimii 3 ani ai venit să mă vizitezi,în special de ziua mea.

Luhan zâmbise și îi ciufulise părul castaniu lui Yeonjun.
Bărbatul îl luă pe Yeonjun în brațe,și,urmat de ceilalți copii,a mers spre sala de mese.

Luhan i-a tăiat prima felie lui Yeonjun,asta fiind tradiția lui,după care i-a servit pe ceilalți copii. Nu a uitat să le servească și pe doamnele care au grijă de copilașii nimănui.

-Yeonjun?
-Da,Luhan?
-Ce îți dorești de ziua ta?
-Am tot ce mi-aș putea dori,Hanie. Cât timp ești cu Yeonjun,el are tot ce îi trebuie!

Luhan zâmbise,făcându-l pe băiețel să chicotească.
-Atunci,Yeonjun vrea să fie copilașul lui Luhan?

Băiețelul făcuse ochii mari și începuse să deie aprobator din cap de multe ori,după care l-a îmbrățișat pe Luhan.

-Pot să îți spun appa?

Appa. Ce frumos suna cuvântul pentru Luhan,care știa coreeană ca pe Tatăl nostru.

-Sigur,Yeonjunie.

Prietena lui Yeonjun,Yuan,îl felicită pe băiat pentru că ,în sfârșit ,cineva îl adoptă și îi oferă toată iubirea necesară.

Yuan era într-adevăr mai mare decât Yeonjun,dar asta nu îi împiedica din a fi cei mai buni prieteni de pe planetă ,cum spuneau ei.

Venise timpul când Luhan trebuia să plece,cu tot cu copilașul lui,Yeonjun.
Bărbatul se pregătise de dinainte,deci îl așeză pe Yeonjun pe scăunelul fixat pe bancheta din spate.

-Yeonjun,când ajungem la noi acasă,o să îți prezint niște unchi.
-De abia aștept,appa!

Ce frumos era cuvântul acasă. Yeonjun începuse să iubească acest cuvânt,încă de când Luhan l-a rostit pentru prima dată de față cu el,cu copilul.
De asemenea,era nerăbdător . Voia să îi cunoască pe unchii lui cât mai repede posibil. Însă,nu știa că ,pe lângă unchii săi,el va mai avea o surpriză.