FINAL

93 19 7
                                    


Taehyung se plimba cu Yoongi prin oraș. Au ajuns la stâncă. La stânca aceea de pe care Taehyung a vrut să se arunce.

-Aish,câte amintiri... oftase Taehyung,îmbrățișându-l pe Yoongi.
-Îți dai seama cât timp a trecut? Eu am deja fire albe pe cap.
-Ai îmbătrânit,e firesc ca oamenii să pățească asta. robotul îl sărută apăsat. Dar pentru mine tu tot căpșunică rămâi.

Yoongi îi zâmbea. Taehyung îi aducea mereu zâmbetul pe buze. Fie că avea o zi rea,sau una stresantă,până și gândul că acasă îl aștepta cineva,îl făcea să se simtă iubit și protejat.

-Am o idee,Taehyungie. Haide.

Yoongi îl duse pe Taehyung spre un magazin,de acolo cumpărând o cutie de lemn,un pix și un caiet.
Bărbatul îl duse pe Taehyung în parc,lângă cel mai bătrân copac.

-Fi atent aici,Taehyungie. Eu o să scriu un bilețel pentru tine,iar tu unul pentru mine,ai înțeles?
Taehyung dăduse afirmativ din cap.

Cei doi au început să scrie cu rândul,pentru că aveau doar un pix.

După mult timp,cei doi au terminat.
-Acum,să le punem aici în cutie. Când unul din noi o să moară,celălalt o să vină aici și o să dezgroape cutia,după care o să ardă conținutul,bine?
-Dar Yoongi,nu vei muri atât de repede. O să trăiești mult.
-Nu contează!

Yoongi închise cutia,făcând o groapă,mai apoi punând cutia și acoperind groapa la loc.
-Acum Taehyung,să mergem să ne continuăm plimbarea. Am chef să beau un suc.
-Să mergem după suc,atunci.

Taehyung l-a luat pe Yoongi de mână și a continuat plimbarea. Voia ca restul vieții sale de robot să o petreacă alături de Yoongi,și știa că așa avea să fie.

Scurt,groaznic,cringe. Știu.

Îmi pare rău dacă a fost ceva ce nu a fost pe placul vostru.
Sper că a fost ok acest volum și da.

Scuze pentru greșeli!

Mulțumesc că ați citit cartea și ne mai vedem!

Two Souls,One Love 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum