Maven ?

187 14 1
                                    

20:03

Deja era întuneric când am ajuns la matusa mea. Am parcat mașina in fața imensei case pe care o deținea familia Rovin . Totul era exagerat , de la coloanele de marmura ce susțineau casa pana la imensele statui din aur care înfățișau lei și pantere .
Nu am mai fost de mult aici ,eram  mică atunci dar totuși nu îmi amintesc ca aceasta casa sa fie atât de mare și impunătoare .Daca am fi avut măcar jumatate din aceste bogați?!
Uneori multe lucruri mi se par nedrepte,dar după stau și ma gândesc ,iar apoi îmi dau seama ca viața este nedreapta .


Mama a coborât prima urmată de tata ,iar apoi de mine . El s-a dus sa ia bagajele din portbagaj in timp ce mama îl ajuta . Eu m-am oprit admirând palatul din fața mea ,nu mi-am dat seama ca cineva se uita la mine pana când nu am auzit o voce .

-Insfarsit ați ajuns ! Începusem sa îmi fac griji !
-Drumul a durat puțin mai mult decât ne așteptam . Încă odată îți mulțumesc Alice pentru ca ne lași sa stam aici . Înseamnă foarte mult pentru noi !
-Este plăcerea mea draga ! Oh Daniel stai sa chem pe cineva sa te ajute cu bagajele .
-Ar fi minunat,mulțumesc  Alice !
-Buna matusa ! Nu te-am mai văzut de atât de mult timp !
-Oh doamne ! Sa fie chiar frumoasa mea nepoata Jessica ?! Vai ce mare ai crescut ! Zici ca esti o păpușa .
   
     Matusa mea era îmbrăcată intr-o fusta lunga ,neagră și elegantă ,crăpată pe o parte pana la genunchi ,deasemenea purta un șal din piele de leopard alături de  un colier și mai multe inele care probabil valorau de doua ori mai mult decât mașina noastră .

-Mulțumesc ,i-am zis zâmbind .
-Draga nu mai sta aici și intra in casa. Îl găsești pe Maven in Bucătărie ,te așteaptă .

Sunt destul de emoționată .Nu l-am mai văzut de mult timp pe Maven . Atunci aveam 11 ani iar el 14. Era foarte frumos ,iar vocea lui era atât de puternica  și masculină  încât îți dădea fiori pe șira spinării  . Ma întreb dacă încă mai arată la fel .

M-am îndreptat spre Bucătărie cu pași stângaci . Am deschis ușor usa . M-am oprit pe loc când l-am văzut . Era frumos ,poate chiar mai frumos decât ultima oară . Parul sau brunet și cârlionțat asortat cu ochii de un gri intens ca de furtuna . Este mult mai înalt , cred ca are 1,85 , corpul lui este suplu și bine făcut . Are trăsături atât de frumoase încât zici ca nu este real . Dacă nu îmi era var poate intr-o alta viața Mi-ar fi plăcut sa ii fiu iubita .

Când am intrat in Bucătărie el era atent la telefon și nu ma observat ,când usa s-a trântit in urma mea a tresărit și a ridicat ochii .

-Buna verișoara . Te așteptam .

    Vocea lui a rămas la fel .

-Ma bucur sa te văd Maven . Se pare ca de-acum o sa stau ceva timp aici . Sper sa nu te încurc .

- Hai sa fim sinceri ,tie nu îți pasa de ce cred alții .

-Văd ca încă ma cunosti .

-Nu e foarte greu .Ai rămas aproape la fel ,aproape .

- Cum adică aproape ?

-Aproape exceptând formele normal .

-Pervesule ,unde te uiți !?
  
      Am început sa radem împreuna in timp ce ma apropriam de masa ca sa ma așez .

-Și...cum te simti după tot ce s-a întâmplat...cu sora ta...
-Sunt bine . O sa trec peste împreuna cu familia . Sa nu ai grija .

-Bine. Acum după atât de mult drum cred ca esti obosita ,sa te conduc spre dormitorul tău ?
-Ar fi minunat .Multumesc !


Maven ma condus la etaj ,eu eram atenta doar la ce era in jurul meu încercând sa nu îmi scape nimic .El probabil vorbea dar eu nu îl mai băgăm in seama . Știu ca la un moment dat ne-am oprit . Atunci am făcut contact cu spatele lui ,era sa cad dar ma prins la timp .

-Ai grija pe unde mergi ,te poți lovi .
-De ce ne-am oprit ?
-Am ajuns .
-Pai atunci ,mulțumesc ! Ne vedem mâine !
-Ne vedem mâine .

Am intrat in frumoasa mea camera sau mai bine zis in frumosul meu apartament . M-am oprit in mijlocul camerei admirând totul ,de le la patul cu baldachin pana la covorașele pufoase și albe de pe jos . Camera era o combinație perfecta între clasic și modern .Marmura albă și neagră , pereți gri ca ochii lui Maven erau și  câteva decorațiuni frumoase .Camera nu era tocmai pe gustul meu dar m-am gândit ca dacă ma lasă Alice poate o sa mai schimb câte ceva .
Eram atât de fascinata de tot ce se afla in jurul meu încât nu am realizat bilețelul de pe măsuță de machiaj .

         

          " Iti place noua ta casa ? Mie sincer mi se pare prea mare . Nu știam ca te tragi dintr-o familie atât de înstărita . Aștept cu nerăbdare sa ne revedem .        
 
 
                                                  B.D"

Când credeam ca este prea frumos...când credeam ca poate voi scapa de el aici...aparent soarta nu îmi zâmbește nici acum . De ce e viața așa de nedreapta ?











După un secol am reușit sa mai postez și eu un capitol . Este cam plictisitor dar consider ca mai târziu aceste detalii vor conta . Sper sa nu fie greșeli gramaticale  .  Aștept păreri in comentarii !

Contact Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum