XI

118 11 1
                                    

Aud o voce. O voce care ma face imediat sa îmi revin,sar in picioare și pornesc disperata spre usa .

Nu îmi mai pasa de rănile sângerânde pe care le am pe mâini ,nu îmi pasa nici măcar de felul in care arat,Ba chiar ma doare fix in cur ca a început o ploaie torențiala care ma uda pana la piele . Tot ce trebuie sa fac este sa ajung la un taxi cât mai repede .



In final găsesc unul,când vreau sa ii zic unde vreau sa ajung îmi spune ca nu ma poate lua in mașina pentru ca am hainele ude și o sa ud nu știu ce cacat de bancheta . In fine,reușesc într-un final sa îl conving sa ma ia și ii promit ca îl voi plăti dublu .






Suntem la jumătatea drumului,iar in fata mașinii s-a format o coada de km întregi . Refuz sa mai pierd atât de mult timp așa ca ii dau banii pe care i-am promis și ies din mașina fugind spre pădure,spre la lac,spre el .





Când insfarsit poiana unde se afla lacul apare in fata mea,fug cu toată viteza pe care o mai am și cad in genunghi fix in fata lacului .

Privesc derutata in jur, ma uit la pomi,la iarba,ma uit la lac însă nu este nimeni aici .

-Nu pot sa cred....mi sa părut ? Totul a..nimic nu a fost real ? Spun in șoaptă in timp ce plâng cu amar și îmi permit sa readuc tot dorul lui acum la suprafața .

-Ben...unde esti ? Mie dor de tine...spun și îmi pun mâinile peste ochi .




Aud ceva,mai bine zis aud niște foșnește care vin din direcția copacilor .

Ridic mâinile de la ochi si privesc in jur,când am crezut ca totul mi sa părut simt niște mâini care ma cuprind de talie și o respiratie care reușește sa îmi transmită fiori,acei fiori atât de cunoscuți .

-Sunt aici. Sunt aici iubito,aud o voce de bărbat și ma întorc. Este el . Este chiar el,îmi dau iar lacrimile și el începe sa îmi zâmbească sărutându-ma .

-Nu îți mai face griji . Îți jur ca de-acum o sa rămân mereu cu tine . Nu te mai părăsesc niciodată,niciodată,niciodată !

-Dar...de ce...de ce ai plecat ? Mi-ai mai promis asta odată,de unde știu ca nu o sa pleci iar .

-Oh..am atât de multe sa îți spun . Tot ce contează este ca am rezolvat odată pentru totdeauna orice treaba aveam in trecut . Hai sa mergem acasă,cred ca îți este frig .

Ma uit in sus spre cer și observ ca ploua sa oprit și acum cerul este senin.

Ma ridic de jos iar el ma ia in brațe și își pune bărbia peste capul meu. Ben,nu mai arată cum arată atunci . Acum este mai înalt,mai puternic,parul blond este mult mai deschis decât îl știam eu și deasemenea vocea lui a devenit mai groasa . In rest da,a rămas același Ben pe care îl știu și pe care îl iubesc . Dacă promite ca o sa ramana cu mine de tot atunci nu mai contează nimic . Nici măcar toată suferința pe care am trăit-o atât de mult timp. Insfarsit sunt împlinita .











————————————————————————












Fiți pe faza,următorul capitol îl postez tot azi .

Contact Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum