Hai in padure ?

151 12 3
                                    

A doua zi m-am trezit dezamagita ca de obicei , m-am uitat iar spre geam și am oftat .

Nu contează dacă nu mai vine , nu eram eu cea care vroia ca el sa dispară ? 

Astăzi mi-am promis ca vreau sa fac ceva util m-am hotărât sa ies afara , sa ma plimb și poate eventual sa ma înscriu într-un grup sportiv .

Am căutat pe telefon cluburile sportive din zona si într-un final m-am hotărât sa ma înscriu  într-un club de înot .
M-am îmbrăcat apoi am coborât jos sa anunț unde mergeam și am plecat .












~Mai târziu~

Totul a decurs minunat . Profesorul este foarte de treaba ,iar cu unii colegi chiar am reușit sa ma împrietenesc . Nu-i rău Jessica !

Urma sa merg de 3 ori pe săptămâna începând de luni .  Pe drum spre casa mi sa părut ca eram urmărită de cineva așa ca am grăbit pasul .

Când am ajuns , mi-am luat ceva de mâncare și m-am dus sus in dormitor . M-am asezat pe pervazul geamului privind spre pădure . Nu era foarte târziu afara așa ca m-am gândit ca totuși pot sa fac o scurta plimbare . Ce se poate întâmpla rău ?

M-am gândit totuși sa nu fiu in dezavantaj dacă ma ataca cineva așa ca m-am dus in Bucătărie și am luat un cutit .











Era liniște, chiar foarte liniște pentru o pădure atât de mare . Totuși era liniștitor , erau foarte multe flori de tot felul,iar iarba era atât de verde încât credeai ca nu e reala . Totuși aceste frumuseți nu îți puteau lua mințile atât de mult încât sa nu observi forma ciudata a trunchiurilor copacilor . De la cele mai mari crengi pana la cele mai mici rămurele erau toate îndoite și întortocheate încât nici nu îți dădeai seama unde se termina un copac și începe altul .Am spus ca poate este vina solului de au crescut copacii așa  . Am continuat sa merg mai departe înaintând tot mai mult și mai mult in întunecimea pădurii . Nu ma mai puteam opri din privit , era atât de frumos încât nu am mai băgat de seama nici timpul și nici posibilitatea de a ma pierde .

La un moment dat m-am asezat pe iarba la scorbura unui copac . Am privit in jur , încă nu venise noaptea dar dacă stăteai de mult in pădure nu îți mai dădeai seama datorită crengilor foarte dese .M-am oprit din a privi in jur și am închis ochii .
Am stat așa ceva timp , pierdută in gândurile mele , însă nu după mult timp am început sa aud ceva . Ceva ce se apropia tot mai tare . Știam asta deoarece sunetul era mai puternic . Erau ca niște urlete îngrozitoare .  Ce era și mai sinistru este faptul ca sunetele acelea proveneau de la un om.
M-am ridicat și m-am uitat pierdută in jur , nu știam pe unde sa o iau mai repede ca sa plec .

Nu va închipuiți ca sunt o eroina , nu sunt destul de puternica nici fizic nici emoțional pentru ce urma sa văd așa ca am decis sa fug .


După puțin timp mi-am dat seama ca ma pierdusem . M-am panicat extrem de rău ,totuși am continuat sa fug , după puțin timp s-a mai auzit un strigat iar apoi s-a făcut liniște .  M-am oprit pentru o secunda . Și m-am uitat in spate, mare greșeală , am văzut un băiat îmbrăcat in alb plin de sânge cu o privire animalica in ochi . Nu erau mai mult de 30 de Metri între noi .

Am văzut ca a început sa fuga după mine . Am început sa o iau la goana și nu m-am mai oprit pana când nu am auzit o voce cunoscuta .

-Ce crezi ca faci aici ?












Ce credeți ? Apare Jeff ?

Contact Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum