Baiatul cu hanorac alb

157 11 0
                                    

Am întors capul in direcția de unde se auzea vocea. M-am oprit făcând ochii mari . Era el .

-Ben? Am întrebat  eu mirita . Ce faci aici ?
-Cine e ea Ben? A întrebat băiatul in hanorac alb .
-Cea despre care îți vorbeam . A spus el uitându-se cu subînțeles .
-Ea este cea pe care nu ai putut sa o omori ?
-Nu ca nu am putut..nu am vrut . A zis Ben ridicând din umeri .
-Totuși...ce este atât de special la ea ? A zis băiatul venind mai aproape de mine .

Nu îi vedeam fata foarte bine  pentru ca avea glugă ,totuși nu am putut sa nu observ hanoracul îmbibat in sânge  , cuțitul cu lama lunga și neagră deasemenea pătat cu sânge din mâna lui , privirea animalica și felul in care se mișcă . Era înalt, probabil 1,70 sau 1,75 ? Undeva pe-acolo . Avea deasemenea parul negru și destul de lung. Din cât am reușit sa văd pielea lui era albă,inuman de albă . Ma întreb cum arată fata lui.

-Nu știu , doar mergi mai aproape și Convinge-te , a zis Ben jucându-se cu cuțitul printre degete .

Am văzut cum fuge spre mine , era atât de rapid încât nici nu am avut timp sa reactionez când mi-a pus cuțitul la gat . Îmi tremurau rău mâinele și am înghițit in sec , dacă era sa mor, măcar sa mor cu demnitate . De ce sa devin victima neajutorată pe care o vor ei ? De ce sa nu fiu eu cea care ataca ?
M-am relaxat instant, mâinile le-am lăsat pe lângă corp , mi-am pus pe fata zâmbetul de aroganta si am început sa rad puțin .

-Uitate la mine , mi-a zis el . Destul de enervat de zâmbetul meu și de privirea relaxata cu care ma uitam la pământ . Uitate la mine sa vedem dacă o sa mai razi după .

Am ridicat privirea din pământ și l-am privit drept in ochi . Era oribil ce vedeam , avea pleoapele cusute și un zâmbet crestat cu cuțitul probabil , care se întindea de la o ureche la cealaltă , avea pielea extrem de albă și deasemenea o privire foarte concentrata, aștepta sa îmi vada reacția . M-am gândit ca probabil asta și vrea, sa vada și cea mai mică urma de frica și ma omoară . Am lăsat toată frica si mi-am recăpătat aceasi privire aroganta dar deasemenea la fel de concentrata ca a lui .

-Se pare ca...nu prea îți place soarele , i-am zis eu zâmbind atotștiutor .

Încă se uita atent la mine, a văzut ca nu cedez și așteptam un răspuns . A luat ușor cuțitul de la gâtul meu . Și mi-a zâmbit, adică cred ca mi-a zâmbit ,adică așa părea .

-Da, nu prea îmi place . Mi-a zis el îndepărtându-ne  de mine și ridicând din umeri zâmbind . A întors capul și s-a uitat spre Ben .

-Nu-i rău . A zis el mergând in direcția unde se afla el.

-Cine esti ? I-am zis eu curioasa .
-Nu ma cunosti ? Ma întrebat el mirat .
Am dat din cap ca nu .
El și-a aplecat capul intr-o parte privindu-mă printre gene .

-Sunt Jeff . Tu esti...
-Jessica, sunt Jessica .
A dat din cap .
-Pai Jessica m-am hotărât ca momentan nu vreau sa te omor . Poți trai .

Eram derutata . Evident ca o sa trăiesc și fără sa îmi zică el . Totuși...avea o arma și deasemenea mult mai multa experiența decât mine , așa ca nu am vrut sa fac pe deșteaptă .
Am dat din cap scurt .

-Deci...Ben...de ce nu ai mai venit ? Am revenit la blondul din spatele lui Jeff care se uita pierdut la copacii din spatele meu  .

Cum i-am rostit numele s-a întors spre mine derutat .
I-am mai pus odată întrebarea .

-De ce ai plecat ?

Am văzut ca devine serios și încetează imediat sa se mai joace cu cuțitul.

-Pai...












Gata și capitolul asta . De ce credeți ca Ben nu a mai venit ?

Contact Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum