Contact

Oh...Ben

Zilele au continuat normal .
Ma trezesc,ma duc la școala,vin,stau in dormitorul meu și pierd vremea întrebându-ma tot felul de chestii,apoi dorm și am parte de cele mai nașpa coșmaruri .
Chestia asta se repeta la infinit,totuși,este ceva ce ma face sa continui, ceva ce ma face sa cred ca va fi mai bine, o sa vina și timpul pentru schimbări.Cel puțin asta cred .

Ben? Nu. Am început sa învăț de mult sa nu îmi mai pese. Cum a intrat așa a și ieșit din viața mea...oricum...nu a stat prea mult....însă acel puțin mi sa părut o eternitate . Mai exista seri in care stau și ma gândesc la el ,ziua acea când ne-am văzut prima data in pădure, la ziua când m-am dus la poliție și nu ma crezut nimeni,la ziua in care am pierdut-o pe Talia din vina lui...și...in final la ziua in care a început sa îmi pese de el și a decis sa dispară fără prea multe cuvinte .

Când am ajuns la școala m-am dus direct in clasa și m-am asezat pe locul meu de la fereastră. Profesorul nu venise încă ,iar in clasa nu erau nici măcar jumătate dintre elevi,am zis ca mai este ceva timp pana începe ora așa ca mi-am pus căștile ,am dat drumul la piesa mea preferata și am scos caietul destinat desenului și m-am apucat sa schițez ceva .

Nu după mult timp am simțit o mâna pe umăr ,nu am mai tresărit pentru ca eram deja obișnuita cu aparițiile neașteptate....sau eram obișnuita.
Când am ridicat privirea l-am văzut pe Wes cum se uita atent la mine,mi-a întins un pahar cu cafea și mi-a zâmbit. Pot sa spun ca in ultimul timp ma înțeleg destul de bine cu el. Pot sa zic ca nu mai este așa insistent in privința cu "relația" mai romantica sau mai puțin romantica dintre noi .

-Hei Jess,ce faci ? L-am auzit pe brunet spunându-mi .

-Hey Wes,i-am zis eu concentrându-ma iar pe desenul din fata mea .

-Ce desenezi ? Ma întrebat aceasta curios așezându-și lucrurile pe banca lui și trăgând scaunul lângă banca mea .

-Mm..nu sunt sigura,i-am zis eu ridicând din umeri. Eram pierdută in gânduri și nu am observat ce desenam pana sa vina Wes,însă,acum mi-am dat seama ce era .

-Mm..nu sunt eu expert in desen dar îmi pot da seama și eu ca asta este un lac,iar ăsta este un băiat. Acum întrebarea e cine este băiatul asta ?

-Cred ca o sa îți zic intr-o zi ,i-am zis eu scoțându-mi manualul și caietul pentru ora .

-Este iubitul tău sau ceva ? L-am auzit in timp ce ridica dintr-o sprânceană.

-Nu,nimic de genul . I-am zis eu stand puțin și gândindu-mă cum suna acest cuvânt in combinație cu numele lui . Nu,nu îmi este nici măcar prieten.

-Atunci ? Îți este dușman ? A zis el făcând ochii mari.

-Poti spune și asa,am zis eu in șoaptă sa fiu sigura ca nu ma aude. Este complicat...este destul de complicat. Ți-am zis o sa îți zic intr-o zi .
                       

                          Sau poate ca nu .

Ziua s-a desfășurat normal. Când eram gata sa plec mi-am amintit ca mi-am uitat ceva in clasa și i-am zis lui Wes sa ma aștepte ,însă nu a vrut așa ca l-am luat după mine.

-Eram sigura ca o sa îmi uit telefo.....

Mi-au căzut imediat caietele din brațe și am făcut ochii mari când am privit îngrozită spre geamuri . Wes s-a ciocnit de spatele meu  uitându-se nedumerit la mine întrebându-ma din priviri de ce m-am oprit,apoi i-am făcut semn cu mâna tremurând toată spre geam .

    Pe banca mea era un cutit însângerat,iar pe geamuri scris :

               "Eu sunt moartea ,tu cine esti ?"

Nu era nevoie de mai mult ca sa îmi dau seama cine e și ce se întâmpla. Mesajul asta nu eram pentru mine,era pentru Wes !

Hey prieteni ,ce mai faceți ?! Știu ca a trecut muuuuuuuuulllllllllttttttt de când am mai postat un capitol la aceasta carte,îmi pare sincer rău ,o sa încerc sa îmi reiau iar activitatea zilnică de a posta câte un capitol . Va pwp și va iubesc! ❤️❤️❤️