Dulce nebunie- Nașterea unui nou alpha-

Capitolul 2: Fata cea nouă

Aprind becul și mă sperii de unchiul Peter ce mă privea supărat cu brațele înceucișate.

          — Unde ai umblat pâna la ora asta? mă întreabă el autoritar.

         — Am făcut o plimbare cu Erica, nu mi-am dat seama când a zburat atât de repede timpul, mint eu trecând pe lângă el.

          — Ciudat, am văzut-o pe Erica acum 10 minute ducându-se spre casă, continuă Peter pe un ton aspru.

          — Am mai stat pe afară, e o vreme frumoasă..continui eu să mint încercând să mă scot.

          — Aha, în temnițe? mă întreabă unchiul meu tăios.

             Ochii mi s-au făcut cât cepele auzind această întrebare. Un lucru era sigur, nu aveam ce minciună să stârnesc. Nu o puteam duce la capăt așa că aleg să recunosc.

           — Da, am vrut să îi mulțumesc pentru că mi-a salvat viața! Ceea ce tu și tata nu a-ți fost în stare! țip eu la ea încercând să urc treptele spre camera mea însă mă apucă de braț puternic făcându-mă să mă opresc.

            — Este un monstru, Layla! țipă asupru la mine.

           — Cu toții suntem! A-ți stat vreodată să mă întrebați cum am putut rezista în conacul lui Theo? M-ați întrebat vreodată prin câte am trecut? mă răstesc la el cu nervii întinși.

           Peter nu scoatea niciun cuvânt așa că îmi smulg mâna și urc în camera mea, trând ușa în urma mea.

             Oricât de tare s-ar supăra tata nu mă interesează. Au fost nevoie de 6 luni ca să mă ia de acolo, și nici măcar nu a făcut-o el. Mă plimb prin cameră și mă blochez în fața oclinzii. Îmi priveam reflexia cu ochi mari, ațintindu-mi privirea asupra cicatricilor din jurul gâtului peste care atârnau lănțisorul de la Void.

               În acele momente am luat o decizie. Nu mă voi mai ascunde, nu îmi voi mai ascunde sentimentele față de bărbatul care m-a făcut să mă simt puternică și a avut grijă de mine. Sunt sigură că dacă nu ar fi fost el încă de când am atacat-o pe Sarah aș fi murit.

A doua zi, mă dau jos din pat rapid și mă îndrept către baie. Trag pe mine o peresche de jeanși albastri și un tricou alb apoi mă spăl pe dinți și cobor spre bucătărie.

             Unchiul Peter avea aceași figură apră ca și noapte trecută. Stătea cu coatele pe masă și o ceașcă albă de cafea în față.

          — Mai e cafea în ibric! mă anunță el aspru.

                Îi zâmbesc fals în semn de mulțumire și iau ibricul după care torn cafeaua cea neagră în ceașcă. M-aș fi așteptat ca unchiul Peter să îl înțeleagă pe Void, a fost la fel ca el odată. Și-a omorât propria sora pentru a deveni alfa, a ucid o grămadă de oameni nevinovați și totuși tata încă îl acceptă. L-a iertat și a mers înainte.

                 Mă așez în celălalt colț al mesei cu cașca de cafea în mânâ și încep să sorb din ea încercând să nu îl privesc pe unchiul meu care se holba la fiecare mișcare pe care o fac.

                  Sunt salvată însă de ușa care se deschide, însă rămân surprinsă. Pe ea intră tata care trebuia să se întoarcă în două zile. Avea un zâmbet larg pe față, nu am mai văzut zâmbetul ăsta de mult pe fața lui. Face semn din cap și pe ușă mai intră o femeie. Era slabă, însă părea a fi însărcinată având o burtică destul de proeminentă. Părul îi era castaniu spre auriu și ochii verzi. O analizam sceptică pe misterioasa femeie care mirosea a vârcolac omega însă mai avea un miros ciudat, nemaîntâlnit de mine până acum.