Capitolul 3: Insecurități

190 14 0
                                    


          Din nefericire după incidentul de ieri tata a ținut să îi arate lui Void împrejurimile. Însă astăzi pleacă cu Hayley în Mystec Falls, ceea ce îmi permite să mă furișez până la Void în apartament.

            Îmi trag o pereche de pantaloni scurți și un maiou negru larg. Mă priveam în oglindă cu ochii triști. Decolteul maioului permițând perfect ca cicatricea de pe gât să iasă în evidență. Cicatricea aceea făcea parte din insecuritățile mele, mă seca și mă direa să mă văd cu ea mereu. Îmi dau jos maioul și îmi pun un tricou, măcar acum nu se mai vedea atât de rău.

            Îmi iau geanta și o umplu cu câteva pliculețe de ness, floricele și două casete cu câteva filme. Din păcate nu puteam ieși afară, cu toate că era o zi însorită și frumoasă. Nu mă deranjează atât de tare, atâta timp cât sunt cu el.

          Cobor scările prinzându-mi părul în mers și dau nas în nas de unchiul Peter.

    — Se pare că plec și eu cu taică-tu în Mystic Falls. Vin și Erica și Issac cu noi, îmi spune unchiul somnoros.

     — Chiar atât de rău e? întreb curioasă știind că nu m-ar lăsa vreodată nesupraveghiată.

     — Ceva de genul...continuă Peter.

            Îmi zâmbesc politicos apoi dau să plec însă mă opresc auzindu-i vocea.

     — Layla, stai...Uite, știu că taică-tu e prea strict. Și eu sunt de aceași părere, voi încerca să îl conving să îți ofere mai multă libertate, îmi spune el teribil de prietenos.

          Măresc zibil ochii auzindul, nu îi stă în fire să mă ajute, de fel e pe aceași linie cu tata. Îmi desfac brațele și îl trag într-o îmbrățișare iar pe urmă merg spre bucătărie unde se afla tata.

          Hayley era așezată pe scaun sorbind o cană de lapte cald, iar tata pregătea o mare omletă. Pentru o clipă, m-am bucurat pentru ei, nu l-am mai văzut pe tata gătind. Păream normali, iar asta îmi place. Însă în următoarea secundă realizez că nu vom fi niciodată normali, suntem fiare ce luptă pentru supraviețuire.

      — 'Neața! Îl salut eu pe amândoi amabil.

      — Oho, ce matinală ești! Spuse tata râzând în timp ce întoarce omleta.

       — Ce pot să zic, vreau să merg în pădure să mai învăț cum să recunosc plantele vindecătoare, mint eu foarte credibilă.

       — Nu stai la micul dejun? Mă întreabă Hayley cu glas dulce atingându-mi ușor mâna.

       — Poate când vă întoarceți, vă las singuri acum. Tata să mă suni când ajungi! Anunț eu dând să plec dar nu înainte de a-i oferi un pupic pe obraz tatei.

         În sfârșit am scăpat de ei îmi spun în gând în timp ce părăsesc curtea casei mele. Se pare că mai bine alegeam maioul, afară este o caniculă de nedescris. Trec pe strada Bourbon apoi o iau printre blocuri. Voi stă cam la 10 minute de mine, dar înainte am avut timp să inspectez zona și am găsit intrarea secundară în bloc.

Urc până la etajul patru, apartamentul lui era singurul de pe etaj. Ciocănesc de două ori în ușă și aștept să îmi răspundă. Când ușa se deschide, ochii îmi sunt binecuvântați să văd cel mai perfect abdomen. Rămân blocată preț de căteva secunde apoi intru înăuntru.

— Nu e cam cald pentru un tricou atât de gros? Mă întreabă privindu-mă cum îmi fac vânt cu mâna.

— Oh, nu, mi-e bine! Mint eu rapid.

Dulce nebunie- Nașterea unui nou alpha-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum