Cele 10 fețe ale lui Jeon [J.jk]

第7 |the seventh|

-  J-jungkook, nu ș-știu ce fel d-de pedeapsă e a-asta dar fă-o să se oprească! zic strângându-mi ochii înlăcrimați.

- Eu nu am vrut să se întâmple asta iubito! Te voi proteja cu viața mea! Alta era pedeapsa!

- Vreau acasă...

El mă ia stil mireasă și ieșim amândoi cu privirile tuturor pe noi.

Mă pune în mașină și începe să conducă spre casă. Și prin casă mă refer acasă la el.

Ajungem, mă ia tot stil mireasă și intrăm în casă. Mă duce în cameră și mă lasă pe pat. Eu îmi strâng genunchii la piept și încep să plâng.

- Este în regulă, Y/N. Chestii de genul se mai întâmplă. Jur să nu te mai iau la petreceri de genul.

- L-la omorât... Era doar un c-copil inocent. zic plângând și mai tare.

- Te înțeleg Y/N, dar nu poți da timpul înapoi. Poate ăsta a fost destinul lui. A fost prea bun pentru lumea asta.

- D-destinul lui?

- Da! Acum haide, te las să te schimbi. Vin în 5 minute.

El iese din cameră și mă lasă să mă schimb. Poate are dreptate. Poate pur ș simplu așa a fost să fie. Dar, în aceeași măsură, dacă nu eram acolo nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea.

Mă schimb în pijamaua pe care am gasit-o în dulap.

Jungkook intră în cameră și se așază pe pat, lângă mine, îmbrățișându-mă de talie.

- Nu ai idee cât de mult te iubesc! zice el cu voce răgușită.

Eu nu îi răspund cu nimic.

- Într-o zi vei fi a mea. Nu voi face nimic fără acordul tău, ci vei veni tu singură la mine.

- Vise.

- Numai cu tine.

Eu nu mai zic nimic și încerc să adorm.

A doua zi 

Mă trezesc stând foarte confortabil. Nu înțeleg de ce, până când văd că toată noaptea am dormit pe pieptul lui Jungkook.

El se uita la mine cu ochii pe jumătate închiși.

- Bună dimineața iubito. Ai dormit bine?

- Să zicem...

- Lasă că o să treacă. Uite, eu astăzi plec într-o misiune cam periculoasă cu băieții și aș aprecia dacă nu ne-ai aștepta. Vom veni destul de târziu.

- Okay...

El se ridică și se îndreapta spre ușa de la baie. Aud apa pornind, semn că își face duș.

Eu mă ridic și mă duc în bucătărie unde îl văd pe Jin făcând mâncare.

- Neața!

- Ah, neața Y/N! Vrei clătite?

- Sigur!

Jos coboară și ceilalți, printre care și Jungkook.

- Uite. zice și îmi pune doar mie farfurie în față.

- Voi nu mâncați?

- Nu. Dacă mâncăm nu ne mai putem mișca la fel de repede în misiune. Dadă este nevoie să ne cățărăm pe ceva ne îngreunează munca.

Eu doar dau din cap și încep să mănânc.

Ei toți pleacă, iar eu rămân singură toată ziua. Nu le mai e frică că pot scăpa?

Mă duc spre ușa de la intrare dar e încuiată.

Minunat.

Time skip- ora 23:55 pm.

Stau în sufragerie forțăndu-mă să nu adorm. Nu știu de ce, dar am un sentiment de neliniște. Dintr-o dată imaginea lui Jungkook îmi apare în minte. Până nu îl văd pe Jungkook bine nu mă culc.

Ușa de la intrare se trântește. Pe ea intră băieții. Totul părea normal până când l-am vazut pe Jungkook abia mergând, Yoongi și Jimin ajutândul să meargă.

Eu mă îndrept rapid spre ei. Mai bine spus spre Jungkook.

- Ce s-a întâmplat cu el?! țip eu.

Era lovit și zgâriat pe față, părea slăbit și pun pariu că fața nu era singurul loc unde s-a rănit.

- Y/N de ce nu te-ai culcat? zice RM.

- Nu am putut dormi. Am simțit un sentiment de neliniște.

Ei îl pun pe canapea ușor, el văitându-se de durere.

Ochii mei se inundă de apă și, nu și nu de ce.

Îmi e frică.

Îmi e frică să nu moară.

Eu mă duc lângă capul lui și îi mângâi părul, în timp ce ceilalți îl descalță, punându-l sa stea mai comod, după aceea aducând trusa de prim ajutor.

- T-te rog J-Jungkook nu m-muri... șoptesc, el auzindu-mă.

- Nu voi muri. Linișteste-te Y/N. Vreau ca tu să îmi dezinfectez rănile.

Toți se uită la mine și îmi înmânează trusa.

Ei pleacă, iar eu rămăn singura cu Jungkook.

Deschid trusa și iau o compresă umedă și îi dau pe rănile de pe față.

El îmi apucă mâna, uitându-se în ochii mei.

- De când am plecat am vrut să fac asta.

Zice și își presează buzele pe ale mele. Nici nu mi-am dat seama când am început să îmi mișc buzele odată cu ale lui. Sărutul era pasional, buzele noastre moi mânându-se unele pe altele.

Eu rup sărutul și mă uit la el.

- Lasă-mă să te îngrijesc. Se vor infecta.

- Bine. zice zâmbind.

El își apucă marginile tricoului și și-l dă jos.

Eu îmi pun repede mâinile la ochi.

- Ce crezi că faci?!