Cele 10 fețe ale lui Jeon [J.jk]

第3 |the third|

Y/N povestește

Peste 2 săptămâni

Sunt în drum spre casă, și simt niște pași în spatele meu. Mă întorc dar nu văd pe nimeni. Îmi continui drumul cu pași tremurați, când pași se fac din nou auziți.

- E-e cineva acolo? întreb cu voce tremurată.

Mă uit în spate și, când mă întorc cu fața, simt o respirație rece pe fața mea. E o persoană în fața mea. Doar nu e...

- Bună din nou baby.

- C-ce vrei iarăși de la mine?

- Cred că ți-am răspuns deja la întrebarea asta de prea multe ori.

- Chiar nu te înțeleg, de ce m-ai vrea pe mine? Sunt atâtea fete în lumea asta.

- Pur și simplu pentru că ești tu. Îmi placi.

- Chiar dacă m-ai avea, ceea ce imposibil, nu ar dura mult. Ori te-ai plictisi, ori ai vedea altă fată care este 'ea' și ți-ar plăcea. Așa că nu. Poți pleca, o să-ți treacă.

- Nu prea cred asta baby.

Zice și dintr-o dată NEGRU.

•
•
•
Îmi simt ochii grei, dar totuși mi-i deschid. Sunt într-o cameră necunoscută mie, ceea ce mă neliniștește teribil.

Mă uit în jur și văd clanța ușii că se mișcă. Mă pun înapoi pe pernă și mă prefac că dorm.

- Știu că nu dormi baby.

- Tu?! Ce crezi că faci! E ilegal să răpești o persoană!

El doar se uită la mine zâmbind.

- C-ce?

- Ești frumoasă, Y/N!

Eu fără să vreau să înroșesc în obraji.
Dintr-o dată fața lui se schimbă. E mai întunecată.

- Uite cum stă treaba prințesă, tu vei locui aici de acum înainte și nu vei părăsi casa! zice, ultima parte cu voce mai răstită.

- Ce se întâmplă dacă părăsesc casa..? îl întreb sfioasă.

- Voi fi nevoit să te pedepsesc. Și crede-mă, nu vrei asta.

- D-dar, de ce m-mai răpit?

- Of of of, vei înțelege mai târziu asta, Y/N. Acum culcă-te! zice și iese pe ușă.

Ochii mei se inundă de lacrimi. Voi reuși să ies de aici vreodată?

Mă prăbușesc cu capul în pernă și încep să plâng și mai tare. Cu toate că nu am cele mai bune relații cu familia, mi-e dor de ei. Vreau acasă.

Dintr-o dată aud ușa cum se deschide încetișor. Am crezut că e băiatul de mai devreme, dar era altul.

Eu încep să tremur.

- Hei hei! Nu tremura! Nu îți fac nimic. Sunt Taehyung, tu trebuie să fii Y/N. Wow ești foarte drăguță.

- C-ce vreți de la mine?

- Uite, nu îți facem niciun rău. Tu ești, oficial... Proprietatea lui.

- Poftim? Nu sunt un obiect.

- Știu, ești o ființă. Și ești ființa lui. În orice caz, sunt aici ca să îți arăt casa și să te fac să te simți ca acasă. zice zâmbind.

- Asta nu e casa mea, casa mea e acolo unde mă pot simți în siguranță!

- Te vei simți în siguranță curând. Un lucru pe care nu îl știi este că atunci când Jungkook își alege o fată, o protejează cu viața și o iubește cu sufletul! Ești foarte norocoasă. Nu prea arată, dar sunt sigur că te place.

Deci Jungkook îl cheamă.

- Eu...

- Nu mai contează asta acum, haide să îți arăt casa, bine?

- Nu mă poți lăsa să merg acasă? îl întreb ignorându-i întrebarea.

- Ascultă-mă Y/N, nu poți merge acasă! Dacă te-aș lăsa să pleci Jungkook m-ar omorî! Haide, nu vrei să vezi împrejurimile? Sau să mănânci ceva?

- Nu!

Ggrrrrrrrrrr

Fix acum s-a găsit stomacul meu să vorbească. Nu îmi pasă ca îmi e foame, nu am de gând să mă dau bătută! Trebuie să plec de aici!

El doar oftează și iese din cameră.

Taehyung povestește

Eu doar oftez și ies din cameră. Mă duc în sufragerie unde văd pe toată lumea, înafară de Jungkook, care a plecat într-o misiune.

- Deci? Cum a mers? mă întreabă Hoseok.

- E complicată... Nu vrea să iasă din cameră, nu vrea să mănănce, dar vrea să plece acasă.

- Cred că știu eu ce să fac. spune Yoongi.

Y/N povestește

Stau în pat gândindu-mă la un plan de evadare, când cineva bate la ușă. Instant încep să tremur când văd un băiat necunoscut mie, cu o poker face ținând un platou cu mâncare în mână.
Cine e el?

- Tu ești Y/N presupun.

- D-da...

- Okay, ți-e foame?

- Nu.

- Bine, atunci voi sta aici, spune și se așază pe scaunul de lângă pat, și voi mânca în fața ta până cedezi.

- N-nu o să-ți iasă!

- Treaba ta. zice și începe să mănânce.

Acel miros de mâncare proaspăt gătită! Nu! Fi puternică Y/N!

- Doamne, carnea asta e genială! zice el cu gura plină.

Eu îmi închid strâns ochii.

- Și ouăle prăjite sunt atât de bune!

Îmi pun mâinile la urechi, dar îmi deschid ochii. Proastă idee.

- Știi, am două furculițe dacă vrei... zice și mi le scutură prin față.

Nu mai suport!

Îi iau una dintre furculița din mână și încep să mănânc cu poftă.

El doar zâmbește.

- Cum te cheamă?

- Yoongi.

- Dacă mănânc, pot să plec acasă?

- Bună încercare, dar nu mănânci pentru noi, ci pentru stomacul tău.

- Te rog..?

- Nu.

Acum e acum. Modul cute: a c t i v a t

- Yoongi oppa? îi spun fluturându-mi genele.

- Nici măcar să nu încerci.

Eu oftez și continui să mănânc.

- Jungkook chiar nu e un om rău. Pur și simplu te vrea doar pentru el. zice și iese pe ușă, lăsându-mă să mănânc.