Invață-mă să iubesc .vol.II (+18)

Capitolul 12

Perspectivă lui Austin .

-Aliss? Ce dracu ai facut ?

Se uita speriata la mine , dar nu pare să o afecteze atat de mult cadavrul din fata ei .

-Gașca plecam! Le fac semn băieților sa urce in masini si o iau pe Aliss de mână.

- De ce ?
-Avea pistolul în spatele capului tău, nu am putut să îl las sa te omoare , era ori tu ori el , asa ca am ales sa moara el.

Plecam spre masina mea , dar in fata mea vine Abby strigând.

-Aliss? Esti bine?
-Da.

Se uita la cadavrul de pe jos ,iar apoi la ea .
- Tu?

-Da...nu mai pune intrebari. Zice ea si ii face semn lui Abby sa urce in masina ei .

Eu cu Aliss ne urcam in masina mea si plecam cat mai repede cu putință.

In drum spre oras ,tacerea se pastreaza intre noi doi , dar nu ma pot abtine sa nu ii pun intrebari despre ce s-a întâmplat acolo, chiar daca stiu ca nu ii face bine să vorbească despre asta .

-De unde ai avut pistolul?

Se uita la mine serioasa si imi raspunde pe o voce dura.
- Nu este treaba ta .

-Spune!
-L-am primit.
-De la cine ?
-O persoana foarte cunoscuta tie!
-Cine mai exact ?
-Nu am de gând să îți spun !
Mă abțin să o mai întreb ceva , dar voi afla răspuns pana la urma. Drumul spre casa a fost intr-o atmosfera foarte apăsătoare , nici unul din noi nu a mai scos nici un cuvânt . Am prefer sa păstrez tăcerea pentru a nu amplifica și mai mult tensiune .
Intr-un final am ajuns , îmi arunc o privire rece și când am oprit mașina a ieșit , trântind portiera după ea .
Mergeam in urma ei , cu pași lenți și apăsați .
-Aliss?
Își întoarce privirea spre mine fără a se opri din mers , îndreptându-se spre camera noastră .
Se pune pe pat și își afunda mâine in par stând aplecata cu fata spre podea .
Mă pun lângă ea și o iau in brațe , ea tresărind la atingerea mea .
-Cum de ești atât de calm ? De ce nu ai început sa țipi ?
-Nu vreau sa te mai forțez la nimic, nu mai vreau sa îți fac rău .
-Ești incredibil . Aud remarca ei răutăcioasă spusă pe un ton dur .
-De ce ?
-Pentru ca intr-o scunda trenuri de nervi , iar in cealaltă secunda ești calm , așa ceva nu am mai pomenit , mă derutezi complet .
-Tu ți-ai dorit sa fiu altfel , iar asta încerc sa fac acum .
- Austin? Îmi pronunța numele pe un ton calm și răspicat .
-Da ?
Mai sta o secunda , acum cu privirea îndreaptă spre mine , observ ca in colțul ochilor ii apar lacrimi și sunt conștient ca este doar vina mea .
-Vreau sa ne despărțim, definitiv de aceasta data !
Mă uit la ea și simt cum inima mi-se strage de durere , nu pot sa cred ca ea chiar își dorește asta , nu vreau sa accept asta , sunt nimic fără fata asta .
-Nu vreau , nu sunt de acord cu asta , nu am de gând sa te las sa pleci , am nevoie de tine .
O văd ca se ridica in picioare și se îndreaptă spre ușă, fără să mai spună nimic .
Mă lasă singur in camera și simt ca înebunesc cu fiecare secunda care trece .

Perspectiva Aliciei
Nu mai pot continua așa , am omorât un om din cauza lui , nu pot trai cu atâta tensiune , mai ales acum când am și un copil .
Mă îndrept spre casa trista și mă gândesc cu fiecare minut care trece ca poate am făcut o greșeală , dar sunt conștientă ca îmi face rău .

Ajung intr-un final acasă , descui usa , merg la etaj , mă dezbrac și mă pregătesc sa fac un dus lung . Pentru am reuși sa mă relaxez puțin și pentru a-mi calma mintea .
După aproximativ 15 minute îmi suna telefonul și ies din dus cu un prosop pe mine îndreaptându-mă spre pat , unde văd pe ecranul telefonului numele prieteni mele .
-Da Abby .
-Ești nebuna ? O aud cum tipa prin telefon și îl îndepărteze puțin de la ureche pentru a nu surzi .
-De ce ? O întreb calm înapoi .
-Te-ai despărțit de Austin ? Cum poți sa faci asta ? Aveți un copil împreuna .
-Abby hai acasă sa vorbim și îți voi explica .
Sta câteva secunde la telefon și aud ceva vocii șoptind pe fundal , dar erau foarte vagi și nu le-am putut auzi .
-Ăăă, uite , vin imediat . Doar așteaptă 20 de minute . Și cu asta mi-a închis telefonul , m-am pus in pat și am început sa citesc o carte, mă plictiseam groaznic .

După circa 15 minute aud o bătaie in ușă și știam ca asta este Abby , care vine ca un uragan .
-Aliss? O aud de la parte și mă gândesc ca așteaptă sa cobor , așa ca mă ridic amorțită din pat , îmi iau papuci de casa in picioare și cobor ușor scările , când ajung jos , ea se uita la mine și îmi zâmbete cu gura pana la urechi , iar a pus asta ceva la cale .
-Închide ochii , am sa te leg cu o eșarfa ca sa nu vezi și vei veni după mine , ok ?
-De ce ? Sper ca nu ai mai spus iar ceva nebunesc la cale ca nu mai am puterea sa mă bucur acum .
-Ei , stai calma , va fi super , vei vedea .
O las sa mă lege la ochii și mă împinge spre bucătărie , pot vedea cumva prin acea eșarfa ca este întuneric și o lumina difuza vin din toate părțile , ca niște lumânări aprinse .

Când îmi da eșarfa jos de la ochii , simt cum mi-se oprește inima, rama scoată și nu știu cum as putea sa reactionez la ceea ce văd acum .

Perspectiva lui Austin .
Stau in genunchi in fata ei cu inelul așteptând sa aibă o reacție  și cu toată atmosfera pe care am încercat sa o creez , toți prieteni noștri și ma gândesc ca poate exista posibilitate sa nu ii placa sau să mă refuze .
-Aliss vrei sa fii soția mea ?
O văd cum se uita scoată la mine și nu spune nimic , înghite in sec și poate privirile entuziasmate ale persoanelor din jurul nostru o presează , toți așteptând ca răspuns un Da .

-Pai ... Observ ca , cuvintele nu pot ieși din gura ei și se uita speriata in jurul ei , la toată lumea care o fixa cu privirea .
-Spune da ! O aud pe Abby cum ii șoptește ..

Îmi arunca o privire trista și se întoarce , părăsind bucătăria .

Perspectiva Aliciei .

-Abby ce este cu toate asta , ați inebuni complet ?
-Nu , cum sa spui asta ? Austin a avut ideea sa venim aici cu toți , ca el se te ceara .
-Abby , eu nu mai vreau nimic cu Austin .

O văd pe prietena mea cum îmi arunc o privire criminala și își da ochii peste cap .
-Lasă odată figurile astea , nu înțelegi ca omul asta te iubește , Aliss porți copilul lui in burta . Vei fii mama și el tatăl copilul ăstuia , tu vrei sa crească fără tata ?!
O văd ca începe sa se enerveze și răbdarea începe sa ii dispară încetul cu încetul .

- Abby eu chiar nu mai pot ...jur ca nu mai am putere sa trăiesc in lumea lui .
-Alicia te rog , știu ce îți voi cere acum este ceva foarte urat , dar căsătorește cu el pentru mine atunci .

Mă uit la ea cu ochii cât cepele și nu pot sa cred ca a putut sa îmi ceara așa ceva , cum poate o prietena sa te împingă la suferința .
-Uite , am sa mă mai gândesc și îți voi spune .

-Nu nu nu , lui ii vei da răspunsul , ca nu cu mine te căsătorești .
Îmi dau ochi peste cap si mă uit la ea seriosă.
-Bine ..
Am urcat pe scări și am mers in camera mea , fiindu-mi prea Rușine sa mai stau de vorba cu prietenei mei și mai ales cu Austin pentru ca nu am fost in stare sa dau nici un răspuns ...