A crezut că fuga de trecut ii va aduce un viitor mai bun , dar s-a înselat . Continuare vieții ei o va face sa isi dorească să nu îl fii întâlnit, iar frica de a nu repeta greselile trecutului , o fac pe Alicia să nu mai aiba incredere in ni...
Ma uit pe pereți albi ai salonul și încerc să nu ma uit la Austin care se pare ca nu vrea să plece odata de aici. chiar imi face rau prezenta lui . -Alicia ? Cand ii aud vocea imi întorc instinctiv capul spre el si il privesc . -Spune ! - Imi pare rau ca te-am adus in starea asta , chiar nu voiam... -Poti sa taci ?! esti un mincinos ca toti restul .
Nu pot să cred ca eu timp de atâtia ani am crezut minciunile lor , cea mai bună prietenă. el , restul m-au mintit fara ca macar sa le pese , iar el este vinovat pentru toate astea, el este diavolul care nu ma lasta să trăiesc. Aud ușa salonul deschizându-se ușor și il vad pe doctorul care a avut grija de mine. -Alicia poti pleca acasa , trebuie ca Austin să semneze foile pentru externare ta și esti libera . Ma uit la Austin cu dispreț și imi dau ochii peste cap. serios nu sunt un copil mic. pot avea si singura grija de mine ...urăsc sa fiu dadacita.
-Pot sa spun si eu ceva ?! întreb indignată -Sigur ca da . Spune doctorul privindu-mă cu atentie . -De ce naibi trebuie să aibă el grija de mine?!
Amandoi se uita la mine și la un moment dat ii aud vocea doctorului. - Dar de ce nu vrei să aibă grija de tine?! Întreabă cu o urma de sarcasm in voce - Pentru ca daca va aduceti bine aminte el ma adus in starea asta asa ca nu as prefera sa ma las pe mana lui daca intelegeti ce vreau sa spun. - Intelege. Spune el si isi duce mana la barabie meditand la cuvintele răutăcioase pe care le-am spus si cand am crezut ca am scăpat îi aud vocea din nou. - Eu am luat o hotărâre si asa va rămâne ,iar acum nu mai vreau sa aud alte comentarii, pregateste-te.... A da si Austin vin-o te rog cu mine. Vad cum Austin imi da drumul la mana si se ridica de pe scaun mergând spre doctorul parasind salonul amândoi. Trag aer adânc in piept înainte sa ma ridic din pat, pregatindu-ma de plecare.
Perspectiva lui Austin. Merg in urma doctorului si la un moment dat intram într-o altă inacapere care se pare a fii biroul lui, ma pun pe scaun si astept ca unul dintre noi sa scoata un cuvânt pentru ca linistea asta e apasatoare. - Domnule Austin, trebuie sa semnati foile astea si vreau sa imi promiteti ca veți avea grija de ea. - Sigur ca da. Dupa ce termin ma uit la el si aștept sa imi iau la revedere. - Mulțumesc Domnule Austin pentru atenție. - Eu va mulțumesc ca ati avut grija de ea. O zi buna. - La fel. Ies din birou si merge spre salonul Aliciei asteptand sa o vad cand ies. Dupa ceva timp aud cum usa salonului se deschide si o vad ca imi aruncă o ultima privire intorcandu-se si mergând in fata fara ca macar sa scoata vreun cuvânt. Se urcă in masina si vad ca se uita in gol . - Alicia? Esti bine ? - Tu ce crezi?! Imi raspunde scurt si sec. -Imi pare rau.... Perspectivă Aliciei.
Da, doar scuze, am mai auzit asta de o groaza de ori si tot aceleași lucrurii le face, tot timpul face asa... Iar acum dupa atât timp mai are tupeu sa vina in fata mea dupa ce a plecat cu aia... E vina mea ca am avut încredere in cine nu trebuia, ma mintit, toti m-au mintit si pentru ce ?! ca sa ajung sufar și mai mult, chiar daca nu imi aduc aminte cum a fost cand eram adolescenta pot sa imi imaginez ca am simti aceasi durere pe care o simt și acum. - Te rog frumos sa ma duci acasă. Ii spun toate astea fara ca măcar sa ma uit la el, incercand sa ma mențin cat de cât lucida pentru a nu începe sa plâng de fata cu el, chiar nu vreau sa ii arată ca sunt slaba, pentru ca nu sunt. - Ok, dar vreau sa rămână cu tine pentru ca vreau sa vorbim. Încep sa îl ingnor cat de mult pot... Pentru ca as risca ca il înjur și chiar nu e stilul meu sa ma razbun pe oamenii prosti. - Mda. Incerc sa imi golesc minte , cred ca e singurul lucru pe care îl mai pot face acum. - Alicia? Doar în momentul in care mi-a pronuntat numele m-am trezit la realitate. - Zi! - Am ajuns. Il privesc cu ură si ies din masina fara sa ma uit înapoi, intrun in casa si urc la etaj dând buzan in camera mea si trantind usa cu putere în urma. Pur si simpul nu mai suport , incep ca cred din ce in ce mult ca eu sunt cea care trebuia sa plece in urma cu multi ani de langa el... Dar poate nici acum nu ar fii prea tarziu. In sfârșit imi vine si mie o idee bun dupa atâta timp. Aud cum usa camerei mele se deschide încet si aud cum Austin vin spre patul meu cu pasi repezi pundandu-se pe pat langa mine. - Ce vrei?! Astept sa imi raspunda , dar nu aud nici un sunte in schimb simt cum pune mana pe piciorul meu mângâindu-ma. - Ia naibi mâna de pe mine.! - Alicia te rog, termina! - Tot eu sa termin?! mai aveam putin si il injuram dar soneria telelefonul lui ne face pe amândoi sa ne oprim, isi scoate telefonul si instinctiv vad ca pe ecran apare Alma. - Pa Austin. Spun eu in soapta lasandu-mi capul in jos, jucandu-ma cu margine bluzie mele negre.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
