Iluzia inimii dintre noi

Zâmbetul băiatului de țară

Uite că mi-am făcut curajul să postez tot ce ți-am trimis însă laolaltă🤪

Genul de băiat care
Nu era cuceritor.
Ci în fața căruia nu aveai nici o șansa
Cu zâmbetul său de la țară.

Genul de băiat bun
Harnic și atent.
Pregătit să fie tată,
Să îți facă casă.

Cu ochii căprui
Și ghetele de cauciuc.
Putea să te atingă cu pământ
Iar tu ai fi râs

La noroiul lacrimilor tale.

Genul de fată care îți era frumoasă.
Eram frumoasă.
Tânără.
Îngrijită.

Și tu-mi erai mai frumos.
Tânăr.
Harnic.
Pământean.

Știam că mă iubești.
Nu era ceva ce trebuia să ghicesc,
Sau să citesc în cafele tale,

Zâmbetul de băiat de țară spunea toate secretele.

Nu ai spus-o niciodată,
Însă te puteam vedea gândind-o.
Gelozia artificială acoperindu-ți acei ochi blânzi.

Eram tânără și frumoasă.

Iar tu erai la fel de tânăr,
Însă mereu pe câmp,
Acoperit de pământ.

Nu voiai să fi altfel.

Dar eu am încercat să fiu ca tine.

Mă învârt în cercuri fără rost de o perioadă deja, iar poezia asta nu putea arată asta mai bine.