Până la Nebunie

Capitolul 1

    Sanatoriul "Nathaniel" New York

     Privesc noua pacientă, e in cămașa de forța și nu-mi pot da seama nici măcar cum arată după poziția în care se afla,  fața îi este acoperită de părul brunet și pare foarte liniștita.Vorba aia?!   "Liniștea dinaintea furtunii!". Toți au fost așa la prima vedere.

     -Este nouă?Întorc capul spre colega mea, Hannah și observ că si ea analiza pacienta însă privirea ei este melancolică, e un om empatic dar credeam că s-a obișnuit cu astfel de cazuri.Unii pacienți par perfect normali până încep să vorbească și îți dai seama de starea lor psihică iar în cea de-a doua categorie sunt astfel de pacienți aduși in camașa de forță deoarece nu pot fi controlați.

     -Da, se numește Sena Hakan! S-a înjunghiat de mai multe ori chiar in ziua nunții ei...
   
    Râd,  chiar cu pofta, cine naiba să creadă că tocmai Sena Hakan s-ar putea afla în sanatoriul ăsta sau oricare altul din lumea asta vreodată?!Femeia aia radiază și când strănută, am avut ocazia sa o cunosc într-o zi la metrou, la cât de stângace sunt tocmai peste ea am putut să cad.
În încercarea mea de a-mi cere scuze mai mult m-am balbâit, însă aceasta a fost neașteptat de amabila, nu a părut deranjată de incident, ba chiar mi-a spus că i-am făcut ziua mai frumoasă.
Am rămas mută, adică serios?!Cine ar fi fericit dacă ar ar fi pus lat pe jos?!Și nu, nu in acea ipostază pe care ne-o imaginam cu toții, așa ar fi fost incitant.

    -Ea este, sunt la fel de șocata ca tine, de ieri o țin așa.N-are logică...Famila ei e devastată, au mușamalizat totul astfel să nu ajungă nicio informație în presă, singurul lucru pe care-l știu e faptul că a încercat să se mutileze singură.

-Îmi pare rau pentru ea, chiar am avut ocazia să o întâlnesc în urmă cu trei ani, părea că este cel mai fericit om de pe Pământ, nici tabloidele n-au descris-o altfel, până și în interviurile ei date nu aveai cum să nu-ți schimbi starea de rahat în care te aflai și să te bucuri de tot ce îți auzeau urechile când începea sa vorbească.

    -Știu că era un om plin de viață dar chiar și cel mai pur suflet nu mai rezista la un moment dat la toată cruzimea din lumea asta, e inevitabil...

    -Crezi că își va revenii?

    -Poate o să spun o prostie dar din păcate e adevărul.Nu își va revenii...Părinții ei au interzis orice fel de interacțiune  cu cineva din afara sanatoriului, i-au spus Almei că orice problema legată de Sena va trebui comunicată doar prin apel telefonic sau mail, nici măcar nu vor sa o mai vadă vreodată, ce fel de oameni fac asta?!
   
     -Fără suflet?! Bănuiesc că erau devastați deoarece putea apărea cazul în atenția publicului, nicidecum de ce i s-a întâmplat fiicei lor.Hannah, doar oftează și trece pe lângă mine după ce își verifică telefonul.

      -Te las, domnul Hunter se pare că tocmai a încercat să îi arate toată afecțiunea colegului său de cameră, o să îi separe sigur...Sol? Ești atentă?
 
      -Da, doar mă gândeam la ceva...
  
     -Dacă vrei să pleci mai devreme, ia-ți gândul, abia te-ai întors și avem multe de fă...
    
       -Da, știu!Fii fără grijă, astăzi mi se pare o zi mai bună!

        -Hmm...Se află Sena în starea asta dar încă emană pozitivitate!Altfel nu îmi explic starea ta?!

       -Nu te contrazic, mi-e dragă, sper să pot face ceva pentru ea...
    
       -Ați putea face schimb de roluri!
 
       -Foarte amuzant, tu ai încercat vreodată cămașă asta?Din curiozitate?

       -Nu zic că nu m-a bătut gândul, sănătoasă la cap nu sunt nici eu după atâția ani petrecuți aici!

  Hannah râde moment în care părăsește camera și încerc să mă apropii de Sena.De obicei stau la distanță de noii veniți până mă acomodez cu ei dar ea face diferența, femeia asta e un mister și eu nu stau niciodată departe de ele, îmi place să analizez, prea mult uneori.
Mi-am dorit sa fiu psihiatru însă cum n-am avut destui bani, am muncit enorm ca să-mi asigur ziua de măine, prietena mea,  Mika, m-a ajutat cu acest job și de 4 ani lucrez aici, îmi place deși de cele mai multe ori abia aștept să termin și să părăsesc sanatoriul.
Îmi alung orice gând și mă apropii de ființa din fața mea, îi dau părul de pe față și in momentul în care deschide ochii, privirea mi se oprește pe doua oceane, nu este furioasă, nu o pot compara cu niciun pacient de aici, se uită la rândul ei la mine și mă studiază, cred...Care sunt șansele să mă recunoască?!E judecătoare, a văzut mii de fețe...
 
    -Bună, Sena!Mă numesc Solange dar toți îmi spun Sol, noi ne-am mai întâlnit o singura dată, sunt sigură ca nu-ți amintești dar mă bucur să te revăd, ar fi fost mai  frumos să fie in alte împrejurări dar sinceră să fiu, cel mai des mă aflu aici și probabil singurul caz în care ne mai puteam vedea vreodată era la tribunal.Asta dacă încercam să-l omor pe Dowson, portarul de aici, am îngropat securea războiului dar cine știe?!Câti ani aș fi primit dacă înfăptuiam crima?

    Aștept să îmi răspundă dar nu o face, oricum cine ar face-o?Cine are atâta curaj să se bage în seama cu o astfel de persoana, atât de cunoascută în New York și alte state importante și într-o asemenea manieră?! Îmi distrag atenția de la ea și pășesc spre biroul amplasat în cameră, unde se află dosarul cu informațiile Senei, m-a fascinat prima dată ea când am intrat în încăpere și oricum, mereu vreau să cunosc oamenii și apoi detaliile despre ei.Deschid prima pagina cartonată și dau de poza ei, e fericită, cum Doamne iartă-mă să ajungă un astfel de om aici?!
Dau poza la o parte și citesc cu atenție.
 
   Nume:Sena Bahar Hakan
  Data și locul nașterii: 09.06.1991, Istanbul, Turcia.
  Părinți: Desideria Colman și Cenk Hakan
  Frați: Doruk Hakan(decedat)
  Domiciliu:The York, 488 th Ave, Midtown
  Ocupație:Magistrat "New York Supreme Court"  din 02.07.2027
Studii: Queens High School, Cambridge University.
Partener: Shaw Race( 2019- prezent)

    -Aici sunt prea puține detalii...Cine ești Sena în realitate? Ai de gând să îmi spui sau ai vrea să te las puțin singură?Probabil vrei să te acomodezi sau...mă rog, e necesar să faci asta...

   Aprobă prin mișcarea capului. Aparent este rațională!Nu e locul ei aici, probabil avea nevoie doar de un tratament psihiatric câteva luni dar îl putea urma acasă în compania celor dragi...

   -Ne vedem mai târziu, poate nu o să trebuiască să mă suporți prea mult și o să fii prima pacientă care pleacă de aici...Înghit în sec și adaug continuarea... pe picioarele tale, vreau să spun...

   De data aceasta nu îmi mai susține privirea, se uită pe fereastră și în sinea mea sunt mulțumită că am reușit să obțin o reacție din partea ei.
Ies din cameră și încerc să ajung în biroul Almei, este directoarea acestui sanatoriu și vreau să o salut, abia astăzi m-am întors din concediu, de odihnă...râd, poate ar trebui să îmi pun și eu semne de întrebare asupra sănătății mintale?!
Încerc să o anunt pe Alma printr-o bătaie în ușă însă mă opresc la timp când îmi dau seama că se află într-o discuție cu un bărbat, vocea lui e puternică, hotărâtă și îmi dau seama că trebuie să mă dau din dreptul ușii pentru că în câteva secunde el va da nas in nas cu mine dacă nu iau distanță.Fac doi pași în spate și în momentul în care șefa mea iese înaintea lui, ochii mi se fixează pe partenerul Senei, avocatul Shaw, în realitate arată mai bine decât pe ecrane și cred că tocmai o invidiez pe pacienta mea.

   -Alma, mulțumesc pentru tot!

  -Sper că va fi de ajutor în recuperarea ei...Ea este Sol, te va ajuta să ajungi la Sena, nu-i asa?Se uită la mine așteptând un răspuns și creierul meu încă încearcă să proceseze...
 
   -Desigur!Raspund în cele din urmă, înghițind în sec...Pe aici, vă rog, domnule Race!Ii arăt mâna spre culoarul ce duce spre camerele pacienților.
 
   -Shaw, te rog, aud prea des, domnule Race la Tribunal! Se uită la mine și zâmbește, oare există vreun praf magic preparat de el și Sena pentru fericire? Vreau și eu clar!Cum poate fi atât de calm și de stăpân pe el când partenera lui e aici?!

   -Ok, domn...Shaw, scuze.Partenera ta este aici, vrei să asist sau să plec?
  
  Pentru câteva secunde are privirea ațintită pe ușă și îmi dau seama cât de idioată am fost în urmă cu câteva secunde crezând că el este fericit.Încearcă să păstreze aparențele doar, nu e bine deloc...Neavând un răspuns din partea lui, mă îndepartez sau cel puțin încerc pentru ca mă opresc din nou când îi aud vocea.
 
   -Poți să mă ajuți cu ceva?