Aaron's POV
Dupa 2 luni ...
In fiecare zii dupa ce scapam de la concerte sau antrenamente mergeam sa o vad. Inca am speranta ca isi va reveni . Orice ar spune doctorii eu stiu ca isi va reveni .Si cand ma gandesc ca e doar vina mea , e doar vina mea ca ea sta in acel pat de spital si nu-si mai deschide ochii . Sigur m-a vazut cand ma plimbam cu baietii si Dain alaturi de colegele ei .
Termin concertul si ne pregatim sa plecam cand dintr-o data usa camerei in care suntem este deschisa , pe ea intrand Dain si celelalte colege , dintre care nici acum nu am reusit sa le retin numele .
-Ce faceti baieti ? Ce zicei sa iesim sa ne plimbam ? intreaba Dain in timp ce vine spre mine
-Ar fii super , spun toti la unisor uitandu-se spre mine
-Eu nu vin , spun si-mi fixez privirea spre sireturile incaltamintei in timp ce le leg
-Sa nu-mi spui ca te duci iar la moarta aia , spune Dain iar in momentul acela i-am dat una peste fata
-Sa nu cumva sa mai indraznesti sa-i spui asa , tip spre ea in timp ce-mi iau rucsacul si ies din acea camera , nemai privind in spate
Cum isi permite sa-i spuna asa ? Idioata !Daca ea crede ca ii va lua locul Alenei , se inseala amarnic . Stiu ca am gresit la randul meu dar incerc sa repar asta .
Cumpar pe drum un buchet de trandafiri rosii dupa care ma indrept spre spital . Intru in salon in care este ea si-i pun florile intr-o faza , aruncandu-le pe cele ofilite la gunoi . Ma asez la marginea patului si ii i-au mana intr-a mea.
Chiar si asa , cum este ea acum e tot frumoasa . Chiar si in hainele din spitalul asta , tot arata ca un inger . Ingerul meu care acum doarme si nu se mai trezeste .Incerc sa-mi stapanesc lacrimile dar fara nici un folos.
-O sa stau aici pana cand te vei face bine , iti promit , ii spun nestiind daca ma poate auzi sau nu
Ii sarut mana si-mi asez usor capul spre pat . E deja 9 seara iar eu sunt obosit. Concertul ala m-a terminat complet.Imi inchid ochii si adorm instantaneu.
Dimineata ...
Simt cum o pereche de degete se misca usor peste obrazul meu .Imi ridic adormit prvirea si observ ca degetele ei se misca usor . Imi indrept buzele spre fruntea ei si o sarut usor. Ma bucur ca de data asta nu am dat iar de Yu Kwon care nu se mai dezlipea din spitalul asta . Imi era asa de mila de mica Jasmine care de fiecare data statea langa mama ei si plangea .Cred ca ea era mai ranita decat mine si acel Yu Kwon la un loc .
Observ cum ploapele ei se misca incet , ea incercand sa-si deschisa ochii , strig rapid catre o asistenta sa cheme un doctor apoi ma indrept rapid spre ea. Isi deschide instantaneu ochii , acea culoare de albastru marin inundandu-mi privirea , cucerindu-ma parca pentru a doua oara .
-O doamne , ti-ai revenit , spun si o iau usor in brate.
-Nu-ti inchipui cat de tare m-ai ingrijorat , stii cate nop- spun dar aceasta ma indrerupe uitandu-se la mine speriata
-Tu cine esti ? ma intreaba , dezlipindu-se de langa mine ,incercand sa se fereasca de mine
-Cum adica cine sunt ? Sunt eu , Aron , spun si dau sa o imbratisez dar aceasta ma respinde
-N-nu stiu cine esti .. nu te cunosc,spune incet ducandu-se mainile spre fata ei
-Cum adica nu ma cunosti ? Sunt eu , Aaron .. iubitul tau . Ati amintesti de mine , nu ? spun in timp ce cateva lacrimi cadeau pe fata mea
-Im-imi pare rau , dar nu-mi amintesc nimic . Dar unde sunt ? spune , nedumerirea facandu-si prezenta pe fata ei .
Parea speriata , uimita si foarte incordata .Intre timp doctorul intra rapid pe usa cand Alena incepe sa puna intrebari .
-De ce nu-mi raspunzi ?Sunt la spital ? De ce sunt la spital ? intreaba , ridicandu-se si asezandu-se in sezut.
-Linisteste-te , totul va fii bine , spune doctorul in timp ce o rezema usor cu capul de perna .
Acesta vine spre mine , depardandu-ma usor de langa patul in care se afla Alena , in timp ce niste asistente se aflau langa ea si-i faceau cateva analize.
-Domnule doctor , de ce nu ma recunoaste ? il intreb iar acesta se uita trist la mine
-Are amnezie , nu va pot spune momentan cat de grav este deoarece trebuie sa aflam rezultatul analizelor ,dar va pot spune ca pe moment nu-si va aduce aminte de nimic .
-Pai si cat tine amnezia asta ? il intreb panicat
-Nu va pot da un raspuns concret .. poate sa-si acuma aminte sau nu . Daca se va afla ca memoriile ei au fost sterse , puteti doar incerca sa o faceti sa-si aduca aminte. Poate cu niste poze , povesti , obiecte ... spune si-si intinde bratul spre umarul meu .
Doctorul se apropie inspre patul in care se afla ea si-si spune cate ceva .Acesta pleaca impreuna cu asistentele din salon , ramanand doar eu si ea . Imi indrept trist fata spre ea iar aceasta se uita fix la mine , studiindu-ma din cap pana-n picioare. La un moment dat incruntandu-se usor .
-Chiar nu-ti aduci aminte de mine ? o intreb trist apropiindu-ma de pat .
-Nu , imi pare rau , spune si se uita trista spre mine
-Nu-i nimic , spun si incerc sa schitez un zambet de incurajare
-Eu cred ca am sa dorm putin , mi-e somn , spune si-si inchide ochii
Ies putin din salonul ei pentru a lua o gora de apa dar ma ciocnesc de Yu Kwon . Pai se putea sa nu vina el ? Cadea luna daca nu venea el .
-Mi-a spus doctorul ca s-a trezit , ce faci ? intreaba si da sa intre in salon dar il opresc
-Nu , las-o sa se odihneasca , doctorul a zis sa nu o deranjeze nimeni , spun si rad in sinea mea .
*Fix doctorul a spus sa nu o deranjeze nimeni .. malefic*
-O, cum se simte ? ma intreaba si se aseaza pe un scaun de pe hol
-Are amnezie, acum trebuie doar sa asteptam rezultatele .spun si ma asez langa el
-Cum se mai simte Jasmine ? intreb iar pe fata lui s-a asternut o tristete nedescrisa
-E - incepe sa-mi raspunda dar doctorul vine spre noi rapid
-Analizele sunt gata , indoielile noastre catre amnezia temporara a Alenei sunt ..
CITEȘTI
Fall in love with you
Fanfiction"Cand dragostea vorbeste , vocile tuturor zeilor para fi adormite in armonia raiului''. William Shakespeare