Vis...sau realitate

Partea 1 - Un necunoscut si o nebuna..

- Doaaamne! E deja 11:30 si strazile sunt inca pline......Ce naiba e joi seara...AHHH! Nu mai pot!

M-am incaltat cu niste tenesi, mi-am aranjat parul castaniu si mi-am mai analizat ochii caprui un timp si am iesit din casa . As fi vrut sa ma plimb ca de obicei prin parc , dar cum spuneam e o groaza de lume pe strada asa ca spun pas si o iau pe niste alei nestiind unde mergeam insa eram cufundata in gandurile mele.De odata primesc un mesaj , era de la Claudiu:

- " Ce faci? Ce ai zice sa treci pe la mine?

-" Neahh.. nu am chef..plus ca deja am iesit sa imi fac plimbarea de seara.."

-" Bine! Ne vedem maine la scoala , sa nu stai prea tarziu..O.K?"

-" Da .mama ..voi avea grija .."

-" Treaba ta....noapte buna!"

- " Noapte buna! "

Poate sunteti putin nelamuriti...Claudiu este cel mai bun prieten al meu, chiar daca ne cunoastem doar de un an el a fost primul care a vorbit cu mine la inceputul clasei a noua si de atunci el tot are grija de mine, nu ca eu nu pot avea grija de mine , dar pur si simplu si luat el rolul de "mama" , nu ma deranjeaza dar uneori e al naibi de enervant si incapatanat. De cele mai multe ori imi face bine sa vorbesc cu el si stie tot timpul ce trebuie sa spuna, de moment ce parintii mei s-au mutat in alta tara, eu stau singura , iar eu vorbesc foarte rar cu ei...

Este inalt...are 1.80, iar eu 1.71, deci el se uita de sus la mine, are parul cataniu ca si mine si ochii lui sunt verzi, lucru care fac majoritatea fetelor sa fie foooooarte atrase de el, insa eu nu..

Dupa ce am incheiat discutia cu "mama" am realizat ca ajunsesem in fata unui bar , se auzea o gramada de galagie asa ca la prima straduta am facut dreapta , am mai mers putin si aproape ca ieseam pe urmatoarea strada, insa o mana ma trage inapoi, dau sa ma intorc sa ii vad fata individului, insa el m-a intorce inainte ca eu sa o fac ......

Era mai inalt ca mine cu vro 10 cm, iar datorita intunericului nu ii puteam vedea fata, dar mi-as fi dorit ca sa ii vad fata cand o sa fie batut de o fata...

- Te rog...nu spune nimic....Te rog!

Fata lui era foarte aproape de a mea, au as fi vrut sa fac contrarul, dar atunci au trecut pe alee un grup de adolescenti, pareau foarte tensionati, la fel ca si necunoscutul de langa mine, care imi strangea mana, insa dupa ce au trecut mi-a lasat mana..

- Imi pare foarte rau, eu de obicei nu fac asa ceva, insa nu aveam chef de probleme..

- Esti nebun?

- Dar...

- Oh..e groaznic si eu care vroiam sa te bat..

- Ce?!?

El parea si mai derutat ca mine asa ca am ras, dar inainte sa plec m-a prins de mana si m-a intrebat:

- Cum te cheama?

- Eu sunt Ellizabeth! Sau imi poti spune Elli...iar tu esti..

- A..scuze ,eu sunt Alex! Apropo imi pare foarte rau pentru mai devreme , dar tu de ce esti pe aici, nu pari sa mergi sau sa pleci de la un club..

- Ahh.. imi faceam plimbarea de seara!

- La ora asta? Esti nebuna? Adica...

M-am uitat urat la el si i-am dat un pumn in umar, s-a uitat la mine ciudat si uimit, in timp ce se tinea de umar..

Eu am plecat soptind pentru mine:

-Eu nebuna?...e putin adevarat , dar nici macar nu ma cunoaste ca sa spuna asta deja... Tsk...fraier..

Dupa putin am ajuns si acasa, unde m-am aruncat in pat...era 01:55...iar eu peste cateva ore urma sa merg la scoala, nu era ca nu dormeam destul, dar ma enerva ce a spus baiatul ala...cum il chema?. Oricum nu mai conteaza pentru ca nu o sa il mai vad vreodata..

Hey, sper ca va placut acest capitol,eu una sunt foarte incantata de el!
In cazul in care nu stiti eu mai scriu o carte " The right time" daca vreti aruncati o privire acolo pentru mine...Merci nebunaticilor.:p