Vis...sau realitate

Partea 10-O alegere gresita?

Asa, deci unde am ramas? Ah, da! Eram la o perioada cruciala a vietii mele in care am avut de ales intre un print fermecator si uluitor de bun si Alex.
Probabil va intrebati; de ce naiba vorbesti la trecut? Ai inebunit sau ceva?

Ei bine, faza cu nebunia poate fii doar temporala, nu va temeti; iar vorbitul la trecut....ei bine...Vedeti, eu nu sunt Elli, adolescenta de 16 ani cu o viata aparent perfecta si cu o situatie "perfecta" scoasa ca din carti si doi tipi perfecti care ma doresc si ii doresc. Nu. Eu sunt Elli, cea de 21 de ani care a trecut prin multe si a inteles si mai multe. Chiar daca atunci am facut o alegere gresita, cum ar numi-o unii, eu as mai face-o din nou fara sa ezit. Sigur ca va intrebati in ce consta aceasta decizie si de ce e gresita daca as mai repeta-o. Despre ce e decizia nu va pot spune inca, dar am avut multe de indreptat dupa aceea, doar pentru un moment de fericire si liniste. Am invatat ca, uneori viata ne da o secunda de fericire doar ca sa putem rezista in celelalte mii de minute de tristete, suferita si singuratate ce ne asteapta.

Deja am spus prea multe. Acum o voi lasa pe Elli sa povesteasca mai departe, dar sa nu ii spuneti de mine. Asta o sa ramana secretul nostru. Shhh! ;* ;)

◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇◆◇

Ma uit in oglinda la reflexia mea. Oare e prea tarziu sa imi schimb identitatea si sa fug prin tara impreuna cu un o banda de motociclisti? Probabil as fii mai putin ingrijorata de tot ce ma inconjoara.
- Fato, de ce ai tu nevoie e de un autor care sa iti asterne povestea pe o foaie si sa o vanda. O sa faci milioane! O sa fii bogata!
Ma intorc cu fata la Claudiu care era intins pe patul meu, infulecand niste struguri de parca nu ar mai o zi de maine.
- Si tu ai nevoie sa te mai opresti sau o sa te ineci.
- Nu prea cred.
- Si sa numai vorbesti cu gura plina, porcule! Imi arata un zambet in timp ce eu ii arunc o perna spre cap. Din pacate o prinde inainte ca ea sa isi atinga tinta.
- Deci? Ce vei face?
- Pentru un timp, cel putin, l-am rugat pe Logan sa vorbeasca sa imi mai fie acordate cateva zile. Intai de toate nu am cum sa imi fac bagajul in doar o zi pentru o perioada nelimitata, am MUUULT prea multe haine pentru asta si e prea din scurt. Nu sunt pregatita sa fiu logodita. Vreau sa calatoresc, sa visez, sa frang inimi, sa ma distrez, sa ma indragostesc de cine vreau eu, nu de cine imi e impus...nu sunt pregatita sa devin loiala unui singur barbat pentru tot restul vietii. Nici macar nu mi-am trait inca viata.
- Si.... Alex?

Am tacut. Nu am ce sa zic. Nu stiu ce sa zic. Din ziua aceea cand m-a vazut cu Logan in sala consiliului nu mi-a mai vorbit decat strictul necesar si ma evitata. Cu toate astea inca sta cu mine, lucru pentru care ii sunt recunoscatoare.
- Ia uite cat e ceasul! Trebuie sa plec...la 8 am o intalnire.
Imi face cu ochiul si ma saruta pe obraz inainte sa plece.
- Ai grija de tine!
- Si tu!

Imi bazaie telefonul, lucru ce inseamna ca am primit un mesaj.
Logan: Au fost de acord. Mai ai o saptamana la dispozitie, insa au zis ca trebuie sa semnezi un contract ce iti va fi trimis maine. Te pup :)

Se pare ca pana la urma am ceva noroc. Daca tot mai am ceva timp in maini ce ar fii sa fac ceva concret cu el; cum ar fi sa vorbesc cu Alex.
Ma mai uit la reflexia mea inca o data inaite sa cobor. Adevarul e ca nu am prea reusit sa dorm in ultimele zile, rezultatul fiind niste cearcane ingrozitoare. Daca stau bine sa ma gandesc, nu am mai mancat o masa ca lumea de ceva timp. Arat groaznic. Dar puteam sa arat si mai rau, deci nu ma plang prea tare.

Il gasesc pe Alex in sufragerie uitandu-se la "Batman vs Superman". Ma asez langa el pe canapea, iar el nu isi ia ochii de la televizor.
- Pot sa iau si eu? Il intreb despre bolul plin cu floricele din poala lui.
Nu imi raspunde, dar inclina putin vasul, semn ce ma incurajeaza sa ma poftesc.
- E bun filmul asta?
Da afirmativ din cap.
- Ti cu Batman sau Superman?
- Batman. Spune scurt fara sa se uite la mine.
- De ce?
- Mai ai de gand sa imi pui intrebari? Imi spune calm, dar pe un ton rece.
- Da!