Alege-ma pe mine ,dragoste!

Cap 11 Inselata?

Ușor, ușor realitatea începe sa ma ajungă din urma, sunetele de pe fundal incep sa se audă deformat iar ochii mei incep sa focuseze detaliile filmulețului.
Alex îmbrăcat în camasa pe care o poarta acum, deci filmulețul este filmat azi și aici .
Nu -mi vine sa cred cât de proasta și naiva pot fi uneori, cata increde pot avea intr-o persoana care cu câteva ore înainte facea sex în mașină cu alta fata.
Ma ridic ca o vijelie, uit de glezna dureroasa si ma indrept către camera în care îl lăsasem pe Alex acum câteva minute, scanez camera cu privirea din colt în colt dar nu îl vad nicăieri,ma întorc brusc cu fata direct într-un piept tare, iar nasul meu care nu m-a înșelat niciodata, simte parfumul înțepător si familiar care ma amețește pentru câteva secunde.
Raman nemiscata câteva clipe cu mâinile sprijinite pe abdomenul sau tare,  as vrea ca totul sa dispară sa raman asa pentru totdeauna, simt cum  doua brate puternice ma  cuprind si ma strâng ușor la piept, lacrimile incep sa mi se formeze, dar încerc ca sa mi le alung nu vreau ca el sa ma vadă asa.
Ma desprind ușor din îmbrățișare si imi ridic privirea în niște ochi cameleonici de culoarea si infinitatea unei mari ce ma privesc îngrijorați.
-Buna din nou, ești cam neglijenta asta seara imi spune el cu o urma de zambet în coltul buzelor perfecte.
-Scuze, nu stiu cum se întâmplă ca doar tu ești ala peste care cad mereu.
-Poate este un semn.
-Semn?
-Ca nu trebuie sa ma mai ignori.
-Dar nu te ignor.
-Hmm, eu nu as zice asta.
Ma dau un pas în spate și incept sa formulez o scuza sa scap de el și sa-l găsesc pe nenorocitul de Alex.
-Aaam, eu trebuie sa plec, ma doare puțin glezna si as vrea sa ma duc acasă.L-ai vazut cumva pe Alex?
Fata lui se schimba instant, zici ca toți norii de pe cer sunt  acum în ochii lui.
Maraie un răspuns pe care nu-l înțeleg si imi arata cu degetul o camera sub scara care ducea la mansarda.
Ii zic un mulțumesc firav si ma strecor pe lângă el indreptandu-ma către ea dar mana sa mare ma prinde de brat și imi spune:
-Nu cred ca este o idee buna sa intri acolo.
Inima mea a tresărit la auzul acestei replici iar furia resimțită împotriva lui Alex iese la suprafață si se abate asupra lui Dennis fara a o putea stăpâni.
-In primul rand ia-ti naibii mainile de pe mine, glasul meu creste în intensitate iar în momentul în care incep sa tip "sa nu îl mai futa atat de tare grija de mine" muzica se oprește iar toți ochii sunt indreptati către noi.
El nu schiteza niciun gest în schimb dupa ce lumea revine la starea ei de dinainte, se apleacă ușor isi apropie  ușor gura de gatul meu  ii simt răsuflarea fierbinte cum urca iar fiorii de placere incep sa isi faca apariția, sanii mi se întăresc, sfarcurile împung ca niște sulite materialul sutienului iar mintea începe sa mi se elibereze ușor, ușor de toate, aștept cu nerăbdare sa-mi sărute gatul dar în schimb el se îndreaptă către ureche și imi zice:
-Macar pe mine ma fute grija de tine, in schimb iubitelul tău le fute pe altele prin toate colturile obscure si în toate pozițiile.
Replica lui a funcționat ca o galeata cu gheata aruncata peste trupul meu, cand ma dezmeticesc el deja ieșise  furios  pe usa din spate ce dădea în gradina.
Nu-mi vine sa cred ce a putut sa zică, chiar nu ii este rușine deloc, Doamne-fereste, imi aud constiinta borborosind printre sughițuri de ras, ti-a zis o Delia mama, băiatul asta chiar e tare imi place maxim de el.
-Mai taci constiinta proasta, acum te-ai apucat sa vorbești cand nu stiu ce sa fac.Gandeste, Delia ce faci acum cu viata ta.Ma hotrasc sa rup pisica în doua cum s-ar zice, inaintez ușor către usa ascunsa sub scara, si imi pun urechea ca sa aud exact ce zgomote ies din interior, din păcate zgomotul produs de zecile de voci ce discuta, chicotesc si canta versurile unei  melodii cunoscute ma impiedica sa aud ceva, imi fac curaj și pun mana pe clanța, apas ușor ca dacă este altcineva în interior sa nu îl sperii cu o usa data de perete, in schimb dacă ar fi Alex inautru cu vr-o pipita ar merita sa ii dau foc nu doar sa o dau de perete.
Usa se deschide cu un click ușor, care în atmosfera agitata nici nu s-a sesizat , adaug ușor capul printre spațiul creat între tocul ușii si usa dar fiind întuneric inautru nu vad nimic.
Aud un scârțâit ușor și câte un oftat din când în când, oare suferă cineva?
Mintea mea cauta soluții, si bineînțeles nu ma dezamăgește, scotocesc în buzunar scot telefonul și aprind lanterna de la el, o indrept în stânga sa găsesc întrerupătorul dar în zadar se pare ca nu este montat nici unul la vedere sau poate era în exterior, in fine prea multe gânduri sa ne concentram pe lucruri importante,patrund ușor în încăpere, sunetele incep sa se audă din ce în ce mai tare, în fata mea se vede un paravan din lemn negru căptușit  cu panza de culoarea sangeriie, printre stinghiile de lemn se observa cate raze pale de lumina dar spatiile sunt prea înguste pentru a putea zării ceva dincolo, ce naiba se petrece acolo, de odată aud vocea lui Alex la câțiva metrii distanta, undeva după paravan, are  voce răgușita ca și cum ar fi mâncat cel mai iute sos din Mexic.
-Hai odată, mișca te si tu mai repede !
Inghet, inima imi trepideaza de la bataile necontrolate iar sângele pompat imi vâjâie în urechi mai rău decat vântul de noiembrie, ce galopeaza printre ramurile copacilor dezbrăcați de podoaba lor cea mai de  preț, nasul începe sa ma mănânce, palmele imi traspira necontrolat iar gura mi s-a uscat ca un burete uitat în soare, aștept ca cineva sa ii raspunda în schimb aud un mormăit îndepărtat ca si cum persoana respectiva ar fi afundat cu capul intr- o perna.
Ma misc ușor spre marginea paravanului, pas cu pas se aud tocurile mele ciocanind pardoseala ce scoate un scârțâit macabru, parca as fi intr-un film de groaza.Ajung cu palmele la marginea de lemn tare,sting lanterna,  imi bag telefonul înapoi în buzunar și imi fac curaj sa privesc după paravan unde lumina era mai puternica.

HEEEEI, am lipsit muuuuult, stiu, am intrat zilele astea sa mai verific ce mai este pe aici, și am vazut câteva mesaje de la voi cum ca va place și sa continui, mi-am zis de ce nu?
Stiu ca poate ma repet dar sa știți ca m-ar ajuta mult de tot dacă as avea mai mulți cititori, voturi și mesaje, astea ma fac sa vin și sa postez, fiindcă nu vreau sa va las asa in suspans dar neavând mai multe persoane care sa isi dorească ca povestea Delei sa continuie ea o sa rămână în stadiul asta, asa ca dacă va place distribuiți povestea prietenilor, si ajutati o pe Delia sa isi spună povestea, va promit ca este una tare interesanta.
Va las aici un nou capitol mai micut drept  cadou de reintoarcere pentru voi ce m-ati determinat prin mesajele voastre  frumoase sa ma reîntorc la scris.
Deci recomandați la alții povestea ca sa o continuam.
Va îmbrățișez cu drag!😘😘😘