I wish

Amnezie

Pasesc cu talpile goale pe gresia rece.. Doctorii fug de colo-colo cu teancuri de hartii in mana (majoritatea). Restul insa poarta bonete si manusi pline de sange care intra in stomacul.. Ok,prea gretos. Daca nu v-ati dat seama pana acum, ma aflu intr-un spital. Nu am idee ce caut aici ori cine sunt. Nimeni nu pare sa ma observe deoarece nu imi acorda nimeni atentie. Foarte bizar,nu? Dar sa va mai spun un lucru bizar. Port un halat albastru deschis plin de sange. Nici asta nu stiu cum a ajuns acolo..imi vine sa vomit. Am nevoie de haine noi, rapid!! 

Dar totusi.. cum am ajuns aici? Stai..

-Tata,te rog incetineste! 

-Da-mi dracu pace,Cadance,am totul sub control!!

Stiam ca ceva nu e bine, cel mai probabil avea legatura cu serviciul lui. Imi pare nespus de rau de el.. poate daca mi-ar spune ce s-a intamplat, l-as putea ajuta, dar e alegera lui .

-Harold, incetineste! striga mama furioasa.

Siroaie de lacrimi au inceput sa-mi curga pe obrajii rozalii.

Sunt aici datorita accidentului ala de masina nenorocit..asta se leaga dar parca mai era ceva..

Ma ridic cu o durere de cap groaznica. Imi pun mana la cap si imi dau seama ca mi-am spart capul,dar unde e familia mea?

-Mama? Tata?

Si o zaresc..Mama era prinsa sub masina si fata ii era acoperita de sange. 

Nu mama! Nu!! 

Lacrimile incep sa-mi curga pe obraji si incep sa fug si sa-mi caut parintii. Nu mai vedeam nimic in fata ochilor.

-Cadence,esti bine? Ce-ai patit? 

-Lasa-ma in pace! ii strig printre suspine.

Ies afara si ma asez pe banca din fata spitalului pentru a-mi limpezi gandurile. Cineva a sunat la ambulanta mai mult ca sigur, altfel nu-mi explic cum am ajuns aici. Si Cadence..da,Cadence. Acesta e numele meu. Dar de unde il stia acel baiat. Imi pare rau ca m-am comportat cu el asa urat cand el vroia doar sa ajute. 

-Cadence, nu mai plange! Te rog, ma faci si pe mine trista. Evan a fost un idiot, nu te merita. Te-a tratat foarte urat.

-Stiu, Zoe. Ai dreptate.. Mereu ai .. De la inceput ai stiut ce fel de persoana este Evan si eu nu te-am crezut.

-Lasa, Cadence. Eu mereu voi fi langa tine si te voi sprijini. Trebuie sa ne razbunam!

-Nu,Zoe. Nu vreau sa fac asta.

-Dar trebuie.

Tin minte ca ziua urmatoare am spus intregii scolii ca Evan e gay. Aveam si poze care o demonstrau.. A fost chiar tare.A ajuns bataia de joc a scolii.. Asta da razbunare.. Si Zoe. Ea mi-a fost mereu alaturi, iar acum, mai mult ca niciodata am nevoie de ea. Acum trebuie sa-l gasesc pe baiatul acela deoarece chiar nu am cu cine altcineva sa stau. 

Am intrat pe usa si am inceput sa strig:

-Baiatul de dinainte, imi pare foarte rau ca am fost rautacioasa. Vrei sa fim prieteni? Si da,sunt constienta ca asta a sunat ca o ignoranta,fara viata sociala ori prieteni, dar in fine.

-Buna Cadence! 

-De unde ai aparut? 

-Aa, pai te asteptam.. Eu sunt Roman!

-Roman? Nu cred ca ne-am mai intalnit pana acum.

-De fapt,suntem impreuna la chimie. Doar ca ai amnezie.

-Asta explica multe.Si cum ai ajuns aici?

-Pai, mi-am rupt mana, si arata cu degetul spre mana care o are in ghips. Sincera sa fiu, nici nu am observat ca are mana in ghips, eram prea coplesita de durere.

Ok, si acesta a fost primul capitol. Stiu ca a fost scurt, dar am incercat sa fac un fel de introducere. O sa incerc sa postez capitole cat de des pot, dar nu promit nimic. Oricum, aceasta carte nu va avea prea multe capitole si va fi una cu final neasteptat (credeti-ma) . Si nici nu stiu cate capitole voi face pentru aceasta carte, pentru ca acum sunt in pana de idei . Stiu doar finalul si inceputul mi-a venit plictisindu-ma, deci cum am zis, nu stiu cat de des voi posta. Multumesc pentru vizionare, sper ca nu v-am plictisit si sper ca v-a placut. Zi/seara buna! :)